27 thoughts on “Miercurea fară cuvinte. (La ciuperci!)”
Cat de reconfortant si de datator de energie si dragoste de viata trebuie sa fie sa straiesti in mijlocul naturii!E minunat ceea ce expuneti!Va multumesc!
Maria Postu, nespus de bucuroasă de vizita şi gândurile atât de frumoase, nu pot decât să confirm spusele tale, fiindcă într-adevăr este un privilegiu să trăieşti în mijlocul naturii printre atâtea frumuseţi şi bunătăţi pe care le oferă !
Superb peisaj… si îmi închipui ce grozava a fost tocanita, mai pe seara!
Happy WW! O saptamâna frumoasa sa ai Aurora draga!
Carmen, au fost multe ciuperci şi am pregătit un adevărat regal:
– mânătărcile le-am înăbuşit puţin şi le-am făcut separat un sos cu usturoi şi un alt sos cu lămâie şi diverse verdeţuri aromate (la alegere)
– Ciupercile cu pălărie mare şi albă numite aici „păstrăvi” le-am făcut şniţele
– iar bureţii de mesteacăn (vineciorii) i-am făcut exact pe reţeta ciorbei de burtă…. un deliciu!!!
Când vei veni la rudele tale din Zărneşti să le soliciţi o astfel de ciorbă!
Multă sănătate îţi doresc!
Aurora si Liana azi in zori,
In goana dupa dulci comori
Se-dreptau spre crang
Si se pregateau cu sarg
Ciupercute sa culeaga –
Pentru toamna.
Doamnele, voioase foc
S-au gandit ca au noroc:
Aura cea sprintenioara
Strange palarii indata,
Liana cea antrenata,
Catre lume le arata!
Echipa de surioare
A strans ciupercute care
Vor zambi in farfurii
Din retete fistichii!
Araceli,
Ciupercuţele culese
Curăţate şi alese,
Au ajuns în crăticioare
Din motive… culinare!
Fierte, fripte sau prăjite
Prin usturoi tăvălite
Au făcut deliciul cinei
Şi-au mutat nasul vecinei!
Tot culoarul Rucăr-Bran
Aştepta de-acum un an
Astă-aromă îmbătătoare
De ciuperci îmbietoare.
Niciodată n-ai venit
Când pe-aicea te-am poftit!
Dar acum aste ciuperci
Te vor face ca să pleci
Si să vii în graba mare
Când cu trenul, când călare
Să participi la ospăţ
Cu ciuperci fripte pe băţ!
Superb,Aura!Peisaj de vis,voie bună vizibilă și bucurie!
Așa-mi place să te văd!!!
Ervin, eşti cel mai atent prieten online! Mă voi strădui să fiu mereu aşa!
Ce locuri frumoase! Să tot culegi ciuperci şi să admiri frumuseţea din jur!
Parcă ar merge şi un cântecel despre …ciupercuţe? Nu?
Numai bine vă doresc! 🙂
Alex, aşa este, locurile sunt minunate. Cât despre cântecelul cu ciupercuţe, promit să apară repede-repede! mulţumesc pentru vizită şi gânduri bne.
Sarut mana, Liana, ca uite-asa am ocazia sa te „cunosc” si pe tine…
Aproape va invidiez pentru peisajele alea, pentru evadare, pentru aerul curat si pentru acel verde minunat 🙂
E bine ca va pricepeti la ciupercute, ca eu unul habar nu am decat sa le mananc 😛
Teo, Liana regretă că pentru poza de prezentare nu a fost la coafor şi cosmetică!!!! Dar oricum este bucuroasă de „cunoştinţă”!
Chiar ai pentru ce ne invidia fiindcă sunt nişte locuri desprinse din paginile poveştilor cu Feţi-Frumoşi şi Ilene-Cosânzene.
Cunoaştem foarte bine câteva dintre ciupercile şi bureţii comestibili şi numai din aceea culegem, dar suntem departe de a egala cunoştinţele localnicilor !
Sunt locuri minunate Rocksana! De o parte Bucegii, de cealaltă, Piatra Craiului ! Un colţ de rai !
dacă n-aş şti că eşti în alt capăt de ţară aş jura că-i la mine iarba aia şi toate dealurile pline de ciuperci şi vară 🙂
Cella, dar nu sunt la un capăt de ţară aici! Aici sunt chiar în centrul ţării, la 30 de km de Braşov!!! Unde se află acel „la mine” despre care vorbeşti? Se pare că este tot un loc mirific!
Cunoscătorii de ciuperci îşi permit să le culeagă. Eu nu. Le prefer pe cele conservate.
Abilbal, nici eu nu sunt tocmai o cunoscătoare, dar sunt câteva pe care le culeg de ani buni şi nu le-aş putea confunda.
Sărut mâna cu respect !
La cules , ca la cules dar nu-i aşa că în acel cadru fascinant chiar nu conta dacă găseai sau nu ciuperci ?
A treia poză nu am înţeles-o . Deduc : prezentarea trofeului …e bine ? Da cred ca asta este !
O zi frumoasă ba chiar mult mai frumoasă !
Sorin, câtă dreptate ai! Nu plecasem la cules! Ciupercile au fost surpriza plăcută a drumeţiei. O, da! Ai ghicit! Fiind prima ciupercă găsită, o mânătarcă superbă, sora mea a ţinut să fie imortalizat momentul , arătând lumii preţiosul trofeu! Mulţumesc pentru urare! Să fie!!! Şi pentru tine la fel.
Frumoasa ciupercuta. Ce tocanita faina ar iesi din ea. 😀
Carmen, au fost mai multe ciupercuţe din acestea şi au fost delicioase!
Cat verde, cata liniste, cate ciuperci! Te vad fericita si asta inseamna ca acel loc magic e fara seaman pentru tine si ma bucur mult! Sper sa ne mai areti poze si sa mai spui si povesti, e un loc plin de zane si spiridusi ai padurii, ai muntelui, e foarte frumos! Te imbratisez! 🙂
Mirela, în mijlocul atâtor frumuseţi nu poţi să nu te bucuri! da, într-adevăr este un loc care inspiră. Vor apare şi poveştile de îndată!
Cat de reconfortant si de datator de energie si dragoste de viata trebuie sa fie sa straiesti in mijlocul naturii!E minunat ceea ce expuneti!Va multumesc!
Maria Postu, nespus de bucuroasă de vizita şi gândurile atât de frumoase, nu pot decât să confirm spusele tale, fiindcă într-adevăr este un privilegiu să trăieşti în mijlocul naturii printre atâtea frumuseţi şi bunătăţi pe care le oferă !
Superb peisaj… si îmi închipui ce grozava a fost tocanita, mai pe seara!
Happy WW! O saptamâna frumoasa sa ai Aurora draga!
Carmen, au fost multe ciuperci şi am pregătit un adevărat regal:
– mânătărcile le-am înăbuşit puţin şi le-am făcut separat un sos cu usturoi şi un alt sos cu lămâie şi diverse verdeţuri aromate (la alegere)
– Ciupercile cu pălărie mare şi albă numite aici „păstrăvi” le-am făcut şniţele
– iar bureţii de mesteacăn (vineciorii) i-am făcut exact pe reţeta ciorbei de burtă…. un deliciu!!!
Când vei veni la rudele tale din Zărneşti să le soliciţi o astfel de ciorbă!
Multă sănătate îţi doresc!
Aurora si Liana azi in zori,
In goana dupa dulci comori
Se-dreptau spre crang
Si se pregateau cu sarg
Ciupercute sa culeaga –
Pentru toamna.
Doamnele, voioase foc
S-au gandit ca au noroc:
Aura cea sprintenioara
Strange palarii indata,
Liana cea antrenata,
Catre lume le arata!
Echipa de surioare
A strans ciupercute care
Vor zambi in farfurii
Din retete fistichii!
Araceli,
Ciupercuţele culese
Curăţate şi alese,
Au ajuns în crăticioare
Din motive… culinare!
Fierte, fripte sau prăjite
Prin usturoi tăvălite
Au făcut deliciul cinei
Şi-au mutat nasul vecinei!
Tot culoarul Rucăr-Bran
Aştepta de-acum un an
Astă-aromă îmbătătoare
De ciuperci îmbietoare.
Niciodată n-ai venit
Când pe-aicea te-am poftit!
Dar acum aste ciuperci
Te vor face ca să pleci
Si să vii în graba mare
Când cu trenul, când călare
Să participi la ospăţ
Cu ciuperci fripte pe băţ!
Superb,Aura!Peisaj de vis,voie bună vizibilă și bucurie!
Așa-mi place să te văd!!!
Ervin, eşti cel mai atent prieten online! Mă voi strădui să fiu mereu aşa!
Ce locuri frumoase! Să tot culegi ciuperci şi să admiri frumuseţea din jur!
Parcă ar merge şi un cântecel despre …ciupercuţe? Nu?
Numai bine vă doresc! 🙂
Alex, aşa este, locurile sunt minunate. Cât despre cântecelul cu ciupercuţe, promit să apară repede-repede! mulţumesc pentru vizită şi gânduri bne.
Sarut mana, Liana, ca uite-asa am ocazia sa te „cunosc” si pe tine…
Aproape va invidiez pentru peisajele alea, pentru evadare, pentru aerul curat si pentru acel verde minunat 🙂
E bine ca va pricepeti la ciupercute, ca eu unul habar nu am decat sa le mananc 😛
Teo, Liana regretă că pentru poza de prezentare nu a fost la coafor şi cosmetică!!!! Dar oricum este bucuroasă de „cunoştinţă”!
Chiar ai pentru ce ne invidia fiindcă sunt nişte locuri desprinse din paginile poveştilor cu Feţi-Frumoşi şi Ilene-Cosânzene.
Cunoaştem foarte bine câteva dintre ciupercile şi bureţii comestibili şi numai din aceea culegem, dar suntem departe de a egala cunoştinţele localnicilor !
Pingback: Cuvinte de vară | Gabriela Savitsky
ce locuri frumoase 🙂
Sunt locuri minunate Rocksana! De o parte Bucegii, de cealaltă, Piatra Craiului ! Un colţ de rai !
dacă n-aş şti că eşti în alt capăt de ţară aş jura că-i la mine iarba aia şi toate dealurile pline de ciuperci şi vară 🙂
Cella, dar nu sunt la un capăt de ţară aici! Aici sunt chiar în centrul ţării, la 30 de km de Braşov!!! Unde se află acel „la mine” despre care vorbeşti? Se pare că este tot un loc mirific!
Cunoscătorii de ciuperci îşi permit să le culeagă. Eu nu. Le prefer pe cele conservate.
Abilbal, nici eu nu sunt tocmai o cunoscătoare, dar sunt câteva pe care le culeg de ani buni şi nu le-aş putea confunda.
Sărut mâna cu respect !
La cules , ca la cules dar nu-i aşa că în acel cadru fascinant chiar nu conta dacă găseai sau nu ciuperci ?
A treia poză nu am înţeles-o . Deduc : prezentarea trofeului …e bine ? Da cred ca asta este !
O zi frumoasă ba chiar mult mai frumoasă !
Sorin, câtă dreptate ai! Nu plecasem la cules! Ciupercile au fost surpriza plăcută a drumeţiei. O, da! Ai ghicit! Fiind prima ciupercă găsită, o mânătarcă superbă, sora mea a ţinut să fie imortalizat momentul , arătând lumii preţiosul trofeu! Mulţumesc pentru urare! Să fie!!! Şi pentru tine la fel.
Frumoasa ciupercuta. Ce tocanita faina ar iesi din ea. 😀
Carmen, au fost mai multe ciupercuţe din acestea şi au fost delicioase!
Cat verde, cata liniste, cate ciuperci! Te vad fericita si asta inseamna ca acel loc magic e fara seaman pentru tine si ma bucur mult! Sper sa ne mai areti poze si sa mai spui si povesti, e un loc plin de zane si spiridusi ai padurii, ai muntelui, e foarte frumos! Te imbratisez! 🙂
Mirela, în mijlocul atâtor frumuseţi nu poţi să nu te bucuri! da, într-adevăr este un loc care inspiră. Vor apare şi poveştile de îndată!
Pingback: Zâmbete. « Tu1074's Blog
Pingback: Muzeul Arhiepiscopiei Ortodoxe Cluj-Napoca « Clipe de Cluj