-Mi se mişcă-un dinţişor!
Se vaită Petrişor.
-S-a făcut mare voinicul!
Zice zâmbind blând bunicul.
Nu te speria deloc!
Îţi va creşte altu-n loc.
Cel de lapte o să se duuuucă,
Să se duuuucă şi s-aducă
Altul taaaare ca oţelul,
Să râdă iar băieţelul!
Vor confirma spusele bunicului :Mirela ,Xaba, Carmen Androxa, Napocel, Luna pătrată Teo Negură ,Vania, Carmen, Vera abbibal Costin Comba se-cret Coolnewz Zoltybogata Lumea lui Alexandru Fosile Vero Zina Acuarele Scorpio rokssana Daurel g1b2i3 Carmen Negoiță Gabriela Elena Supraviețuitor Zamfir Pop, Florina
Eşti o minune, Auraş! Vor ajunge să fie fericiţi datorită poeziei, atunci când se supără că li se mişcă…dinţişorul!
Te aştept aici:
http://mirelapete.dexign.ro/2011/08/lume-lume-povestea-parfumata-continua/
Şi sper că verdele Branului se va face ascultat în această Poveste parfumată! 😉
Mirela, ştiu şi eu dacă am să reuşesc să conving puştanii să nu se mai sperie când este vorba de un biet dinţişor care se clatină? Dar tare mi-ar plăcea să-i aud recitându-mi poezioarele.
Fug acum pe blogul tău să văd ce minuni ai mai adus la iveală!
Pingback: Bernard Vidal (23 august 1944), pictor francez « my heart to your heart
ce poezie simpatica! Sunt sigura ca o stiu pe de rost toate pustoaicele si pustanii în situatia descrisa de tine atât de dragut! 😉
Carmen, mi-ar plăcea mie să o ştie toţii candidaţii la „ştirbie”, dar abia am compus-o. Sper totuşi ca de acum înainte să o înveţe.
Pingback: D-ale perfecțiunii | Rokssana's Blog
Pingback: Nostalgii « Ioan Usca
Ce faină poezioara! Iar expresia „candidaţi la ştirbie”…m-a făcut să râd copios! Deh, am cam uitat cum era pe vremea aceea. Bunica mea, ca să-mi treacă supărarea lipsei de dinţi, mă învăţa să arunc dintele căzut peste casă, „dăruindu-l” unei…ciori, pe care trebuia să o rog să-mi aducă în loc un dinte de …oţel! Frumos era că eu chiar credeam, spre amuzamentul bunicilor. Amintiri frumoase…
Alex, se pare că cioara aceea avea foarte mult de lucru fiindcă şi eu şi toţi prietenii mei de atunci, copii o responsabilizam cu câte un dinte!! dar cioara… tot cioară! Ne+a tras pe toţi pe sfoară fiindcă în ani ne-am întâlnit pe rând la stomatolog cu dinţii în batistuţă! Nici vorbă de oţelul promis… doar carii! Dacă ştiam pe atunci îmi încredinţam dinţii domnului castor şi cred că azi aş fi făcut eu reclama la colgate , nu domnul castor!
Io mi-s mic si stiu ca creste,
Nici sa nu-mi vorbiti da cleste..
Se aude, ce va rog?
Nu vreau la …stomatolog!
Am zis… :))
Virusel,
Vrei, nu vrei, n-am ce să-ţi fac
Tot cu scosu-i vii de hac!
N-o fi cleşte, o fi sfoară
Oricum, tot o să te doară
Nu vrei la stomatolog?
Atunci stai aici pe blog
Şi te vaită de măsele
Până-or trece singurele!!!!!
Stai sa vezi cand va trebui sa dea piept, mai tarziu, cu maseua de minte :))
Teo, păi nu-ţi e milă de el? Ii vorbeşti de bau-bau de la vârsta asta. Lasă-l să se obişnuiască gradual cu plăcerile stomatologice !
Tot bunicii…
http://daurel.wordpress.com/declaratia-autorului/
Daurel, ce să-i faci situaţiei? părinţii sunt la căpşuni în Spania, la măsline în Italia, la portocale în Grecia, la întâlniri de afaceri… Mă mir că au timp să se întâlnească între două avioane să mai facă un copil , ca să nu se plictisească bunicii sau să-şi iasă din mână. Când să mai aibă timp de observat dinţişori mişcători. Unii uită şi că au copii!