Mirela Pete, Clipe de Cluj, CARMEN, Teo Negura, Rokssana, VirusV, haicasepoate , Tudor Enea, Dictaturajustitiei, Vania, Gabriela Savitsky, Napocel, g1b2i3, Luna Patrata, fosile, Papornita, Gabriela , supravietuitor , Zina,Theodora, Gabi Cimpoca, Mirela,Napocel, Nea Costache
Pingback: Cer si pamant… « lunapatrata
şi încă ce de toamnă s-a adunat pe acele rafturi 🙂
Căline este o toamnă bogată . Cum să-i refuz darurile? Le-am adunat în cămară şi la iarnă le-om admira degustându-le pe îndelete….
Camara ta e un poem colorat cu vise de toamna bogata, acompaniat de muzici clasice din gradinile Edenului! Tine bine cheia, oricine ar fi tentat sa intre pe furis si sa se infrupte din bunatatile toamnei captate in borcane asortate si extrem de apetisante), mai mult decat ar fi permis. Dar cum sa rezisti acestor bunatati estetice? Aurora, inca un domenu in care esti neintrecuta! Happy ww! Te sun maine, am fost foarte ocupata.Fascinant! 🙂
O, Mirela ce de cuvinte frumoase! Iţi mulţumesc! Cheia? Nuuuuu! Cămara mea nu are cheie. Are o uşă care se deschide laaaaarg tuturor celor care vor să îi calce pragul. Te aştept cu drag !
Pingback: Miercurea făr’multe cuvinte – 11 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Ce vad eu acolo nu-i toamna,ci o iarna asigurata!
Pofta buna!
Alexandru, fiindcă nu am putut fotografia întreaga cămară, nu ai cum să vezi numărul borcanelor, dar trebuie să mă crezi că şi dacă mănâncă regimentul 10 tot este asigurată iarna, ba chiar o parte din primăvară!!
Oioioioiii! Un tablou al esentei toamnei!
Doamna Aurora: sarutmanutele!
Napocel, am pufnit în râs de cum am văzut acel „oioioioiiii” şi primul gând a fost să-ţi propun să laşi Clujul pentru câteva ore şi să vii să te servesc cu o zacuscă made in Bărăgan!!
Ordonate mai ceva ca la ..farmacie! E multă bogăţie în cămara dvs, doamna Aurora! Se vede că aţi cules cu sârg, precum …furnica din poveste. O poezie despre …cămara cea bogată? Eu sunt mai doritor de-aşa ceva, mai ceva decât micuţii de la grădiniţă! 😀
Alex, este a doua oară când mă provoci la scris! Dă-mi o zi răgaz şi voi posta poezia despre cămară! Cum zarzavaturile şi legumele din borcane, au crescut în grădina mea, poate înţelegi de ce postez atât de rar!!! Mulţumesc pentru imbold, mă voi conforma!! Promit!
Sărut mâna! Mulţumesc din suflet! 🙂
Pingback: Miercurea fără cuvinte (7) – Cu paporniţa prin Praga (2) | Ţara vorbelor în vânt
Doamne cat de frumos arata. Deja poftesc la acele bunatati.
Costin, deja te aştept şi pe tine şi pe Irina!
woaa ce de bunatati! cred ca la mama in camara e la fel! femei gospodine domle…sa le folosesti cu placere!:)
Geanina, mulţumesc ! Dau rteţete cu plăcere!
Frumoasa camara! Orice gospdina ar fi mandra de ea! Felicitari!
Tudor Enea, mulţumesc, mă străduiesc în continuare să merit felicitările, fiindcă toamna nu a luat sfârşit şi încă mai are roade de dăruit pentru prelucrare!!!
Hmmm… Nici nu vreau să mă gândesc cum miroase acolo că nu rezist şi trebuie să mânănc ceva. Şi e cam târziu ca să mai mâmânc la ora asta. Cămara asta e asemenea unei păduri, are cam aceleaşi nuanţe. Într-adevăr, tomnatecă.
Cosmin, da , ai dreptate, este asemeni unei păduri şi prin faptul că este primitoare şi hrăneşte pe oricine îi calcă pragul!
De acum poate veni chiar şi iarna.
Abbilbal, chiar o poftesc şi pe doamna Iarnă şi pe domnişoara Primăvară!
Doamne, ce de borcane ! Dar și câtă muncă ! Mai dați și altora din…. hărnicie.
Carmen, eu dau cu plăcere, depinde de cine se lipeşte!!
Aurora, esti o minune vie ! Nu am mai vazut ceva atat de frumos decat in casa bunicii mele materne ! Felicitari, furnicuta harnica !
Yina, mulţumesc frumos de gânduri. Aşa sunt bunicile !
Ti-e mai mare dragul sa intri in camara atat de bogata si frumos aranjata.
Sa mancati sanatosi toate bunatatile!
Gabriela, te aştept cu drag să guşti şi să vezi despre ce este vorba în cămară la bunica !
Câtă bogăție în cămara dumneavoastră!.. O zi senină de toamnă vă doresc! 🙂
Sara, bine ai venit pe blog şi în cămara mea. Gânduri bune.
Pingback: Dispariţia unui blog « Ioan Usca
Stropi de vară adunaţi de dăruiţi stropi de suflet pentru iarna ce stă să vină şi nu va ezita să devină…
Doru, bun venit printre stropii mei de suflet. Cu frumos buchet de cuvinte ţi-ai făcut intrarea . Iţi mulţumesc.
Ai „prins”toamna in borcane? Frumos arata, si tare imbietor. 🙂
Shayna, da am adunat darurile toamnei şi le’am aşezat în borcane, cu gândul să le dăruiesc şi eu la rându-mi celor dragi.
ooooo..uite ce-a adunat furnicuta pentru iarna 🙂 felicitari ! frumos arata si nu vreau sa-mi imaginez ce gusturi minunate sunt inchise in borcane … 🙂
Rokssana, ba chiar vreau să-ţi imaginezi şi apoi să vii să le deguşti şi să te convingi!
Pingback: Miercurea fără cuvinte.Pisici asteptând peşte « my heart to your heart
Pingback: miercurea fara cuvinte 21 « Rokssana's Blog
Pingback: Miercurea fara cuvinte..holding on…. « androxa
Pingback: Ramas bun, Johnny Răducanu! « Supravietuitor's Blog
Pingback: Linişte | Gabriela Savitsky
O adevarata gospodina harnica ca o albina 🙂
Mircea să ştii că avem câţiva stupi şi urmăresc cu mare atenţie activitatea albinelor ! Cred că am învăţat câte ceva de la ele şi dacă toţi oamenii şi-ar însuşi măcar o parte din obiceiurile albinelor, ar fi mult mai multă ordine în viaţa lor.
Vai, nu pot sa cred ce camara… Incredibil! N-am mai vazut asa ceva de cand eram mica 🙂 Este superba, sa ai mare grija de ea!
Irina, am mare grijă de ea în sensul că până pe la sfârşitul lui octombrie tot mai adaug câte ceva. Dacă nu crezi, ia-l pe Costin şi vino şi vezi!
Da’ stiu ca ai fost harnica, nu gluma, ca vad acolo provizii cat pentru o garnizoana 🙂
Teo, ai dreptate. La fel spun şi eu de câte ori mai adaug un sortiment ( sora mea Liana îi spune cămării mele ” Depozitul regimentului 10 infanterie!”), dar nu mă pot totuşi abţine să nu fac, mai ales când ştiu că este pe placul vreunuia din cei dragi mie.
Ce frumos ordonat și aranjat este la tine!!!
Să ai belșug mereu și să te bucuri consumând produsele preparate!
Ervin, plăcerea mea cea mai mare este când cei dragi consumă cu mare plăcere ceea ce pregătesc. Păcat că eşti atât de departe. Mare plăcere mi-ar face să îţi pot servi o zacuscă !
Cu fotografia asta ai un succes deosebit la Miercurea fara cuvinte, dar la un concurs pentru cele mai bune gospodine, vei ocupa locul întâi! WOOOOOW! Aurora draga, esti fenomenala!
Carmen, aprecierile tale mă fac să roşesc de încântare ! Şi nici nu mă pricep să fiu modestă când este vorba de culinare ! Cred că la o altă miercure voi posta prăjituri şi atunci sigur te voi avea musafir!
Oooo… ce bunicuţă harnică! Numai bunătăţi ai în cămară. În mod sigur ajung la toţi nepoţeii. 😀 Ai grijă de tine! Te îmbrăţişez cu drag!
P.S. De mâine plec în concediu prin nordul ţării. Ne auzim după 12 octombrie. Te pup!
Carmen, fii fără grijă bunătăţile din cămară ajung pentru toţi nepoţeii mei şi pentru toţi musafirii ! Concediu plăcut şi să vii sănătoasă şi cu multe, multe poze!
Sunteti o gospodina desavarsita! E un adevarat poem in camara acolo! Culori si arome, sunt convinsa foarte apetisante! Va doresc o toamna si o iarna in care sa savurati toate acele bunatati cu placere! 🙂
Lolita, orice cămară are parfumul inconfundabil al toamnei ! iţi mulţumesc pentru urare! Mă voi strădui să le consum pe toate, dar fără ajutoare serioase la mâncat, nu cred că reuşesc !
Unele gospodine vor sustine, probabil, ca n-au rafturi de calitate…
Minunat!
Daurel, ai dreptate, scuze se găsesc mereu…dar ce? trebuie să pună elefanţi pe rafturi? Doar nişte biete borcănaşe ! Trebuie să găsească alt motiv!
Pingback: Recurs la Evidenţa-Sa « Teo Negură
Asa este, la o asa toamna bogata, ar fi fost pacat sa ii refuzam roadele! Si sotia mea, in aceasta toamna, a umplut la refuz rafturile cu conserve diverse, toate din recolta proprie, din gradina noastra. Trebuie sa marturisesc ca si eu i-am fost de un real ajutor, eu indeletnicindu-ma cu cu intretinerea focului si coptul vinetelor si a ardeiului!
Ce bine arata camara dumneavoastraaaaa !! Eu m-am speriat de nuditatea camarii mele, dar anul viitor va fi altfel 🙂 .. din productie proprie .. 🙂
Petru, tot ce este în cămara mea este din producţie proprie, din grădina noastră şi nu există nici o chimicală în ele! Iţi urez succes pentru anul viitor!
Pingback: Miercurea făr’multe cuvinte – 12 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Pingback: MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE : După Cântarea României și alte activități naționale s-a ajuns la EVALUAREA INIȚIALĂ NAȚIONALĂ « Dictatura justitiei
Pingback: Miercurea fără cuvinte (8) – Ceva altfel | Ţara vorbelor în vânt
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Stânci şi ape « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte I. Septembrie de vară la Cluj « Clipe de Cluj
Pingback: Miercurea fără cuvinte 6.”Hai că pe asta n-am mai auzit-o!” | IronicBlonde's Blog
Aşa da!…Probabil, dacă nepoţeii tăi ar fi întrebaţi, cum li s-a părut toamna anul ăsta, ei ar răspunde: Foaaarte gustoasă! 😀
Blonduţo,
Fiindcă azi ne-am întâlnit,
Îţi spun sincer: bun venit
În cămara cu de toate
De bunica adunate!
Pingback: Poveste parfumată. Parfumul vântului sau Vent Vert « Mirela Pete. Blog
Pingback: Serafina, o iubire cu blăniţă, gheruţe şi tors « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Rogvaiv « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea făr’multe cuvinte – 13 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Pingback: Miercurea fără cuvinte 6. “Angela?…Hillary?… | IronicBlonde's Blog
Pingback: Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea făr’multe cuvinte – 14 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Pingback: Miercurea fără cuvinte 8. Omagiu “Eliberatorilor” | IronicBlonde's Blog
Pingback: Miercurea făr’multe cuvinte – 15 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Pingback: Miercurea fără cuvinte 9. “Molitva” | IronicBlonde's Blog
Pingback: Miercurea făr’multe cuvinte – 16 (leapșă ilustrată) « NAPOBLOGHIA
Superb. Chiar ca fara cuvinte. Poate facem schimb de retete.
Bineinteles! Am multe numai ale mele !