(poză luată de pe internet)
Merg pe stradă liniştit
Şi observ că-s urmărit.
Intorc capul şi – ciudat-
Văd un ghem cam scămoşat.
Mă aplec să văd mai bine
Ce se ţine după mine.
Să nu-i fie de deochi,
Ghemul ăsta are ochi,
Are nas, are şi bot!
Ooo!Da-asta-i prea de tot:
Uite-acolo, fix la spate
O codiţă-ntr-una bate!
Ce să fie? Ce să fie?
Nu cumva e jucărie?
Nuuu! Misteru-i dezlegat
Fiindcă ghemul… a lătrat!
Coafat de dimineață,
De sub freza lui cea creață,
Își arată doar un ochi,
Să nu-i fie de deochei!
Toată lumea îl răsfaţă
Pe cuţu cu freza creaţă
Şi de vreau ca să mă joc
Am să-i fac ad-hoc…un coc!
Doamne dar ce simpatic poate fi catelul asta!Iar poezia ta este SUPER!!!!!!!!!!!
Cred ca daca il vede Andaluza o sa-mi impuie capul cu alte nebunii,sau poate va fi salvatorul acestei crize de personalitate andaluziene…Doamne ajuta!!!
PS:Cum il cheama!!!tot ma uit la el si nu contenesc sa ma uimesc,e din cale afara de frumos…ireal parca!
Darius, pe căţeluş îl cheamă URSEI fiindcă este ca un ursuleţ doar că are părul creţ. Il voi ţine ferit de Andaluza, fiindcă acaparatoare cum este s-ar putea să şi-l adjudece ca jucărie şi nu sunt de acord cu pretenţiile ei. Acum este la tine, mai calmeaz-o că prea şi-a luat-0 în cap de când cu succesele scenice!
La mine???Glumesti.A decolat deja spre Paris!!!
Amorozo e sigur pe acasa ?!Esti sigura ca este el?
Darius, să crezi tu! Sunt amândoi fericiţi pe acoperiş şi miaună de mama- focului, miorlăindu-şi iubirea! Ce Champs Elysees! Marcher sur le toit!E mai romantic! Luna este mai aproape şi … nu este poluarea Parisului!
Draga mea Auraș, ca de obicei poeziile tale îmi aduc zâmbetul, nu doar pe buze, ci și în suflet! E atât de clară descrierea încât te felicit și pentru alegerea fotografiei, care explică foarte bine cum e cu ghemul scămoșat care latră! Ham ham , pui scump și coafat! O zi încântătoare! 🙂
Mirela, Ursei este cel mai simpatic căţeluş pe care l-am văzut! Numai bine!
Pingback: Miercurea fără cuvinte, insa cu pisici « my heart to your heart
Sa citesti poezia unui copilas, apoi sa vezi un catelus cat un ghemotoc, ce imagine minunata!
Este o poezie – ghicitoare absolut minunata. 🙂 Iar frumusetea din poza este adorabil. Sunt convinsa ca le va place copiilor atat poezioara, cat si catelusul. 🙂
Carmen, frumuseţea din poză te invită să-i faci poze ! Ştie să pozeze !
:)) o poezie pe care o înveti pe de rost, cu zâmbetul pe buze, de drag! ce imaginatie ai tu, Aurora draga!
Carmen, bine ar fi să fie învăţată de copii cu bucurie. Imaginaţie? Eu aş zice „observaţie”. O zi de relaxare îţi doresc!
Pingback: Stânci şi ape la miercurea in imagini « Mirela Pete. Blog
Pingback: Crochiu « Mirela Pete. Blog
Ce sa fie, ce sa fie… as jura ca-i jucarie! 🙂
Diverse, sigur nu e jucărie… e căţel real, se ştie! Dacă ai să-l strigi: Ursei, vine fuga dacă vrei!
Dragalas ghemotoc de lana !
Zina, cred că orice doamnă poate fi invidioasă pe coafura lui!
Pingback: BUDINCA DE OREZ CU STAFIDE » Zinnaida
Un deliciu de poezie și ghemul scămoșat 🙂
Mi-a plăcut foarte,foarte mult !
Ervin atunci când ăntr+o poezie apar animăluţe totul devine frunos şi vesel, Iti multumesc opentru vizită!
E un arici fără ţepi? E o jucărie?
Zamfir, este vorba despre o jucărie pentru Ulise!
E superb! Ce mult mi-a plăcut poezia. Se potriveşte la fix cu poza micuţului ghem lătrăcios! 🙂
foarte frumoase poezile. Felicitari!
Muzlţumesc mult.