– Hei, norule călător
Incotro te-ndrepţi in zbor?
Iţi plac drumurile lungi,
Sau in soare vrei s-ajungi?
– N-ai ghicit copil frumos!
Eu sorb apele de jos,
Le adun si le descânt
Si le-ntorc iar pe pământ
– Hei, norule călător
Incotro te-ndrepţi in zbor?
Iţi plac drumurile lungi,
Sau in soare vrei s-ajungi?
– N-ai ghicit copil frumos!
Eu sorb apele de jos,
Le adun si le descânt
Si le-ntorc iar pe pământ
eu nu sunt nor, eu sunt o floare
crescuta-ntre pamant si soare;
eu nu sunt nor, eu sunt un vis
privit cu ochiul larg deschis!
Şi ce floare curtenitoare
Cum nu e alta sub soare!
De nu eşti nor şi eşti un vis
Sigur, cobori din Paradis!
ce frumos v-ati completat unul pe celalalt!!!
Da, este un bun partener de dialog în rime
Aici văd că e cenaclu literar în toată regula ! 😀
Frumoasă poezie, s-ar potrivi într-un manual de Cunoștințe despre natură – pentru ciclul primar.
Zina, lista cenacliştilor este deschisă! te aştept cu drag!
Pingback: Să vezi şi să … crezi
Pingback: Cine se scoală de dimineaţă | Florina Lupa Curaru
cât ar fi noru’ de „tare”
e drum lung pâna la soare…
risca sa se oboseasca,
ba chiar sa se si topeasca… 🙂
à propos de poza: asa a fost ieri aici, iar azi ploua… 🙂
Melanie,
Norul nu merge spre soare,
Chiar de-ar vrea, cărare n-are!
Poza aceea e vrăjită
Chiar de-i vreme însorită
Stropi de ploaie scutură
Când poalele-şi flutură!
Pingback: Veche cutie de chibrituri produsă la Fabrica de chibrituri Timișoara « Blog de Filumenistă
Pingback: Postarea cu nr. 200 | Amintiri din filumenie
Pingback: Now smell this! « Mirela Pete. Blog
Fermecător e acest nor
Ce zboară ca un fulg, ușor
Și poartă clipele în zbor,
Frumos nor…călător!
M-ai cucerit, admir norii, mai ales pe cei de puf alb, dansul lor liniștindu-mă , încântându-mă. M-ai fermecat cu poezia ta! Te îmbrățișez, să ai o zi minunată, draga mea prietenă! 🙂
Mirela, ca şi linia desenelor tale, rimele îţi curg conturând esenţele. Artistul din tine nu se dezminte.Răspund cu mare drag şi celeaşi urări le îndrept spre tine.
Pingback: Golden Globes 2013 « Mirela Pete. Blog
Pingback: Un turdean « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Chibrituri – la mănăstire | Amintiri din filumenie
Pingback: Pe-aici, nu se trece! | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Oglindă, oglinjoară
Foarte frumoasa poezia! Esti o sursa de inspiratie pentru cei care gandesc teme de studiu pentru piticii lor 😉 Multumim!
Mie mia plācut poezia foarte mult pentru cā ajută copiii să-şi fixeze noţiuni importante, cum este circuitul apei în natură.
Ai sesizat perfect intenţia mea. Mulţumesc. Te mai aştept.