38 thoughts on “Reflexii în oglindă: şi păpuşile se admiră… de mici!”
La tine găsesc întotdeauna ceva care îmi amintește de zilele de aur ale copilăriei și vin cu mare drag! Am avut un bebeluș-păpușă, doar că era în salopetă de blăniță, altfel identic cu acesta. Ai avut o inspirație de milioane să faci fotografia, te felicit. Auraș, a ieșit prima tură de carte, doar câteva acum…dar gata, e o chestiune de timp să am și restul și să lansez cartea în librării. Te pup, ești prima care află! Mii de îmbrățișări! 🙂
Care e femeia căreia fotografia ta să nu-i evoce imagini din propria copilărie ?! Mulțumesc, Aurora ! Pentru o clipă m-am revăzut fetița care punea păpușile la oglindă, le cosea rochițe și le gătea mâncare în vase un pic mai mari decât un degetar.
Mi se pare normal sa fie asa daca papusile sunt fetite 🙂
Tare dulce e papusica si ideea de asemenea. M-a fermecat, mi-a adus aminte de copilarie…si ce bine este! 🙂
O seara minunata, Aurora!
Ideea a pornit de la observaţia că vârsta de la care fetiţele încep să fie interesate de cum arată, coboară de la un an la altul şi nu m-aş mira ca şi păpuşile să înceapă să-şi imite mămicile adoptive!
Frumos că micuța cochetă e pregătită pentru iarnă 🙂 !
PS: săptămâna trecute am spart o oglindă care era la fel cu oglinjoara tinerei 😆 !Nu era foarte stabilă și am trântit-o de pământ 🙁
Hola, Aurora! 🙂 Simpatica papusa-bebelus, îmbracata-n Mos-Craciun! 🙂 O prefer oricarei papusi-Barbie, departe de realitatea copilariei… Mileu’-macramé mi-a reamintit de cele crosetate de bunica mea materna, RIP. Am câteva aici, toate amintiri dragi… Sanatate si spor în toate!(rima voluntara!)
Cum a fost?… dincolo de orice asteptare, extrem de interesant si minunat! Pura vida!=super, extraordinar => în spaniola costa-ricana… 🙂 Salud, abrazos soleados y hasta luego, amiga! 🙂
Nu credeam vreodata ca la batranete voi da in mintile copiilor dar m-am convins, imediat ce am devenit bunic! Parca odata cu nepotelul meu imi retraiesc copilaria. Nu de putine ori, minunatele dv. poezii m-au reintrodus in lumea mirifica a copilariei! Imi imaginez ca sunteti o bunicuta adorata de nepotei! Va urez o saptamana plina de bucurii!
Nea Costache, voinicelul dumneavoastră a ajuns la vârsta poezioarelor? Doamne, cum trece timpul. Mulţumesc pentru cuvintele calde şi vă povtesc oricând cu mare bucurie la poezioare ! Numai bine!
La tine găsesc întotdeauna ceva care îmi amintește de zilele de aur ale copilăriei și vin cu mare drag! Am avut un bebeluș-păpușă, doar că era în salopetă de blăniță, altfel identic cu acesta. Ai avut o inspirație de milioane să faci fotografia, te felicit. Auraș, a ieșit prima tură de carte, doar câteva acum…dar gata, e o chestiune de timp să am și restul și să lansez cartea în librării. Te pup, ești prima care află! Mii de îmbrățișări! 🙂
Felicitări pentru carte şi mulţumesc pentru întâietate! Aştept lansarea cu nerăbdare! Până atunci pregătesc prăjiturile şi şampania! Cu mare drag.
Ce draguta e papusa ,potrivita alegere!
O seara frumoasa!
Cochetăria feminină a molipsit şi păpuşile!
Minunat, mulţumesc! Amintiri…
Când aducerile aminte sunt frumoase este într-adevăr minunat!
Rabdarea ma caracterizeaza! Astept pana se face mare! 🙂
Ce coincidenţă! Şi pe mine răbdarea mă caracterizează! dar în ce mă priveşte nu cred că poate să crească mai mare decât o am!!!
Care e femeia căreia fotografia ta să nu-i evoce imagini din propria copilărie ?! Mulțumesc, Aurora ! Pentru o clipă m-am revăzut fetița care punea păpușile la oglindă, le cosea rochițe și le gătea mâncare în vase un pic mai mari decât un degetar.
Este atât de mult de atunci, dar tot atât de aproape sufletului meu.
Dulci amintiri ale copilariei!
O seara cât mai placuta îti doresc!
Mulţumesc. Voi adormi trecând prin filtrul gândului, cele mai frumoase momente ale copilăriei!
cum sa nu-ti fuga gandul la copilarie? 🙂
adorabila reflexie,adorabila! 🙂
Nu ştiu cum fac, dar tot în lumea copiilor mă regăsesc, deşi a trecut atât de mult de când eu făceam parte din acea lume minunată!
Pingback: Premiu de blog – nu unul,ci doua :D « pitici dar voinici
Mi se pare normal sa fie asa daca papusile sunt fetite 🙂
Tare dulce e papusica si ideea de asemenea. M-a fermecat, mi-a adus aminte de copilarie…si ce bine este! 🙂
O seara minunata, Aurora!
Ideea a pornit de la observaţia că vârsta de la care fetiţele încep să fie interesate de cum arată, coboară de la un an la altul şi nu m-aş mira ca şi păpuşile să înceapă să-şi imite mămicile adoptive!
Frumos că micuța cochetă e pregătită pentru iarnă 🙂 !
PS: săptămâna trecute am spart o oglindă care era la fel cu oglinjoara tinerei 😆 !Nu era foarte stabilă și am trântit-o de pământ 🙁
Incă nu a trecut la ţinuta de primăvară. Cât despre oglinjoară, nu fii necăjit. Se zice că se sparg necazurile!
Pingback: Băncile Turzii « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: De ştiam … | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Fumatul în Soare
ce idee draguta, Aurora draga! Nota zece pentru aceasta fotografie! 🙂
te pup. Noapte buna!
Voi trece nota în carnetul de note! Până acum am numai zece şi sunt tare mândră!
papusa asta imi aminteste de copilarie
Păpuşa este asociată cu jocurile inocente ale copilăriei. Fiecare dintre noi am avut cândva o jucărie preferată.
Hola, Aurora! 🙂 Simpatica papusa-bebelus, îmbracata-n Mos-Craciun! 🙂 O prefer oricarei papusi-Barbie, departe de realitatea copilariei… Mileu’-macramé mi-a reamintit de cele crosetate de bunica mea materna, RIP. Am câteva aici, toate amintiri dragi… Sanatate si spor în toate!(rima voluntara!)
Bine ai revenit din voiaj! Cum a fost? Zi frumoasă îţi doresc.
Cum a fost?… dincolo de orice asteptare, extrem de interesant si minunat! Pura vida!=super, extraordinar => în spaniola costa-ricana… 🙂 Salud, abrazos soleados y hasta luego, amiga! 🙂
Mă bucur, aştept poveştile.
si ce ochi frumosi are!
Albaştri ca ai bunicului şi ca la trei dintre nepoţi. Doar o nepoţică are ochi căprui, dar la fel de frumoasă ca cei trei albăstrei.
Pingback: IQ ESTE BUN, totusi ma intreb daca nu cumva sunt greu de cap ?! - 1
Pingback: Medicamentul | Ulise al II-lea cel Ocoş
Foarte fotogenica papusica 🙂
Nu credeam vreodata ca la batranete voi da in mintile copiilor dar m-am convins, imediat ce am devenit bunic! Parca odata cu nepotelul meu imi retraiesc copilaria. Nu de putine ori, minunatele dv. poezii m-au reintrodus in lumea mirifica a copilariei! Imi imaginez ca sunteti o bunicuta adorata de nepotei! Va urez o saptamana plina de bucurii!
Nea Costache
Nea Costache, voinicelul dumneavoastră a ajuns la vârsta poezioarelor? Doamne, cum trece timpul. Mulţumesc pentru cuvintele calde şi vă povtesc oricând cu mare bucurie la poezioare ! Numai bine!
Ce papusi frumoase!