Poezia se înscrie în serialul de poveşti parfumate iniţiat de Mirela.
PARFUM DE MAMĂ, PARFUM DE LEAGĂN…
Revine-n gând adeseori
Căsuţa noastră dintre flori
Şi-o văd pe mama – chip de sfântă-
Cum îmi surâde şi m-alintă.
M-aşează-n leagăn binişor
Şi-mi cântă lin de somn uşor:
“Hu-ţa, hu-ţa, huţa-legănuţa
Pu-pă ma-ma ochii şi mânuţa…”
Şi leagănul se mişcă-ncet…
Şi-i simt sărutul pe creştet…
Şi mâna ce mă dezmierda,
Şi braţul ce mă ocrotea…
A mai rămas… parfum de mamă,
Un chip frumos, zâmbind din ramă,
Parfum de leagăn …
Şi mult… prea toamnă…
Ce poezioara parfumata si vizuala! 🙂
parfumul amintirilor…
Ai scris… dumnezeieste! Mi-ai frant inima!
Iti multumesc pentru aceste versuri, am sa le preiao o data la mine pe blog într-o postare! Bineinteles cu link la blogul tau!
Te îmbratisez!
Minnie, sunt ecouri de demult, păstrând în ele duioşia şi dragostea mamei. Poţi oricând să le preiei. Cu drag.
“Hu-ţa, hu-ţa, huţa-legănuţa
Pu-pă ma-ma ochii şi mânuţa…”
Cat de simplu, de delicat si tandru… intr-un cuvant: frumos.
Frumos parfum de amintire!
O saptamana asa cum iti doresti!
Răsună ca un ecou îndepărtat vocea mamaei cu intonaţii încărcate de duioşie. Mulţumesc.
Comentariul meu …a ajuns la spam oare?
Aaaaaaşa a făcut, răul! dar l-am adus unde trebuie. Mulţumesc mult pentru atenţionare fiindcă nu prea am obiceiul să mă uit la spam-uri!
Ce mamă nu e poetă când îi e puiul mic ?…
O mamă lângă puiul mic este de tpoate: de la izvor de iubire la războinic înverşunat, numai să-i fie bine puiului!
Aurora, numai eu știu cât mă bucur să găsesc această minunăție pe blogul tău, după ce am citit-o cu emoția pe care o astfel de poezie o creează în inimile și sufletele noastre de mame, care suntem și noi puii cuiva, la mine, aseară. Suntem și noi, mamele, puii unor mame care mai sunt încă sau care au plecat, dar dăinuie în amintirea și iubirea copiilor lor, așa cum este și buna ta mamă. Melancolie, o ușoară tristețe, dar eu știu că azi parfumul de toamnă va fi înlocuit cu cel de primăvară, că vin nepoții des la tine cu suflu tânăr și nu scapi tu de zumzete și alergare prin curte! Parfumul de leagăn, una din cele mai frumoase teme de până acum, pot spune că e încununat la cea de-a 16-a înscriere cu o poezie emoționantă și cu adevărat frumoasă.
Minunat, te îmbrățișez cu toată căldura! 🙂
Am scris pe fugă, dar cu dorinţa de a participa măcar cu câteva versuri la această ofertantă temă plină de candoare, nostalgie şi mai ales iubire. Am ţinut să-mi adaug numele pe lista fermecătorului tău club parfumat!
O poezie duioasa si atat de tandra!
Multumesc Aurora pentru aceasta frumoasa participare la Parfumul de leagan!
O zi frumoasa iti doresc!
Cu drag şi bucuria de a vă fi alături !
Pingback: FEMEI DIN ANTICHITATE SAU FEMEI MODERNE ? - Zinnaida
… care acum s-a făcut maaaaare, maaare….
Multumesc pentru clipele de emotie si de tandretze, Aurora…
@”A mai rămas… parfum de mamă,
Un chip frumos, zâmbind din ramă…” – „iubirea nu piere niciodata…” – afectiunea materna e si ramâne vesnica…
– – –
Mama mea a plecat definitiv acum 6 ani si-o luna, RIP.
http://incaunipocrit.wordpress.com/2012/02/16/maman/
===
Sanatate si realizari, bucurii si satisfactii… ca mama si bunica! 🙂
Emoţia este a tuturor celor ce poartă în suflet icoana mamei lor. Fie-ţi mama în grija îngerilor. Îţi mulţumesc pentru cuvintele-ţi calde şi gândurile frumoase.
Sunt emoționată și promit s-o sun pe mama, să-i mulțumesc încă o dată pentru parfumul copilăriei mele.
Este o promisiune pe care trebuie să o onorezi. Şi nu numai acum ci de câte ori ai la îndemână un telefon şi două minute răgaz. Mama ta va fi fericită să-ţi audă glasul!
Parfum de mamă și de leagăn – liniște, lipsa grijilor… pace.
Mă întreb şi acum unde este acea siguranţă deplină pe care o simţeam în braţele mamei? Şi de fiecare dată nu găsesc alt răspuns afară de : a luat-o acolo sus când a plecat.
Cu adevarat emotionant! ”Parfumul” mamei mele era acel laptisor de matca, pe care-l folosea zilnic dar cand acel ”miros”lipsea eram tare trista.
Parfumul fiecarei mame este unic, de aceea este atât de preţuit !
Stropii de suflet se simt in fiecare cuvant pe care l-ai scris!
O iubesc pe mami asa de tare incat as vrea sa traiasca vesnic! 🙂
Bratele mamei chiar si azi imi par scut intre mine si capriciile vietii! 🙂 Frumoasa poezia ta! O poveste infinita, cu parfum de mama!
Sanatate iti doresc! Numai de bine!
Diana, dacă ai şti câtă fericire poate aduce unei mame, iubirea şi recunoştinţa copilului, i-ai spune în fiecare zi: mami te iubesc! Din păcate mama mea a plecat la îngeri când încă era tânără, dar o păstrez icoană în inima mea. Numai bine şi viaţă lungă în sănătate deplină mamei tale !
Niciodata nu reusesc sa citesc duminica toate povestile parfumate, iar in cursul saptamanii uit sa mai trec pe la colegii de club. Asa ratez multe dintre frumoasele povesti si poezii. Asa ratam si poezia ta (felicitari, imi place mult!), daca nu ti-ar fi mentionat Mirela numele intr-un alt context. 😉
Aceasta poezioara este scrisa cu stropi de lacrimi , mai ales pentru toti cei care si-au pierdut de timpuriu mama.Emotionanta poezie,mi-a rascolit multe amintiri placute din copilarie.Este o poezie parfumata cu dragoste si duiosie asa cum numai o mama o poate face.
Sa ne traiasca mamele si sa ne parfumeze viata in contiuare.
Aşa este. A fost scrisă printre lacrimi, gândind la mama mea. oricât am fi de bătrâni, fiecare dintre noi a avut sau are o mama care va rămâne mereu în sufletul nostru.
Frumos…cu permisiunea dv.,ii dau reblog.:)
Mulţumesc.
Mi-e dor de mama !!!!
Of!!! Şi mie!!!