IARNA REVINE
autor Aurora Georgescu
Primăvara se grăbise
Să trezească ghioceii
Şi cu un sărut deschise
Mai apoi şi brebeneii.
Doar că iarna, sora-i mare
Reveni înverşunată
Şi c-o singură suflare
Ingheţă natura toată.
A prins norii toţi grămadă
Scuturându-i de zăpadă,
Şi-a stârnit vântul năpraznic
Inălţându-l în tornadă.
Incercând s-o domolească
I-a vorbit calm primăvara:
Nu fi rea, că plec acasă,
Dar… să nu te-apuce vara!
Si eu sper sa n-o apuce pe iarna… vara. 🙂
Diana, se pare că iarna asta şi-a luat-o în cap rău de tot. S-o fi îndrăgostit de careva şi nu se mai îndură să plece. I-am propus totuşi o vacanţă în care să se mai odihnească !!!
Sărut mâna, doamna Aurora și bine ați revenit! Tare frumoasă poezia dvs, despre iarna asta care a vrut să mai dea o tură prin țară, să vadă cum mai e pe-aici. 😀 Dar s-a dus vremea ei, iar primăvara triumfă cu bucurie.
Vă dorim numai bine și zile frumoase! 🙂
Mulţumesc, dar este mult spus „am revenit”… trec din când în când! Trebuia să cert iarna asta într-un fel! prea s-a proţăpit şi nu mai pleca!!!