Micuţa crizantemă

Alergând, parcă dansează,
Doamna Toamnă colorează
Toate frunzele din pomi
In o mie de culori .

Grupuri mari de crizanteme
Colorate mai devreme,
Râd în soare bucuroase
Fiindcă ştiu că sunt frumoase.

Doar o crizantemă mică
Se plângea că-i este frică
Că bruma, cum se iveşte
Dimineaţa, o trezeşte.

Un pitic ce sta pe-o frunză,
Auzind-o, mi se-amuză
Şi-o strigă pe-un ton glumeţ:
Măi căpşor cu părul creţ!

Dacă nu iei vitamine,
O să fii pitic ca mine.
Insă dacă le vei lua
Brumei o să-i zici: pa-pa!!

Tuturor, o toamnă minunată: Carmen Androxa  Luna pătrată  Teo Negură  fly2sky  Max Peter  Vera    abbibal  Rontziki  Costin Comba se-cret  IULISA   Zamfir    Filumenist  Lumea lui Alexandru   Zodrac  Redsky2010 pandhoraa    Fosile   Vero   Zina   Acuarele   Scorpio  Cristi Milla    Mirela Pete   Mircea Florescu  rokssana  Daurel Ana Marin    SoriN g1b2i3  Carmen Negoiță  Gabriela Elena altcersenin

PODUL CU VISE

 

Era cândva-ntr-o lume minunată
Pe un tărâm numit copilărie,
Un nuc vrăjit, pe care-o fată
Şi l-a ales de vise visterie.

Şi era nucu-acela mare şi fălos,
Nălţând spre ceruri ramuri fremătânde,
Gătite-n strai de frunze verde-mătăsos,
Cu joc ciudat de umbre-alunecând pe jos.

O creangă, două şi nucul devenea palat
Cu pod din ramuri , fireşte:  fermecat,
In care fata se simţea crăiasă
In lumea ei curată şi frumoasă.

Acolo orice mici necazuri dispăreau
Când frunzele foşnind o-mbrăţişau.
Ferită de priviri sta ore-n şir visând
La câte toate-n lume şi tot ce va fi vrând.

Dar zilele treceau şi prin minune
Cu cât fata creştea, podul mai mic era.
Nici visele nu mai aveau un loc anume!
Curând cerură intrare-n altă lume.

Anii s-au scurs, fata-i acum bunică
Şi-ar vrea nespus să fie iarăşi mică !
Iar când tristeţea-mpovărează şuviţe ninse,
Se-ntoarce-n timp, în podul ei cu vise.

Alfabetul in versuri Litera F

A, B, C, D şi acum… apare F

Cum e F ? E ca o coasă.
Tunde iarba lângă casă.
F-ul dacă nu ar fi,
Câte oare ne-ar lipsi?
Nu am avea furculiţe
Şi nici fete cu fundiţe,
Ferestre, foarfeci si fragi,
Nici filmele cele dragi,
Fazani, fluturaşi şi flori!
Aoleu! Mă trec fiori…
Frunzele foşnesc, mi-e frică!
Dacă vine o furnică
Şi mă pişcă ?
Ei şi ce? E-aşa de micăăă….
Bun e F-ul! Las-să fie
Chiar şi la o farmacie!