Cocoşul cu gât golaş


Un cocoş cu gât golaş
Mergea-n fugă spre oraş.
Curios, curcanu-ntreabă:
– Unde mergi aşa cu grabă?

– La doctor, că sunt bolnav
Şi mă tem ca este grav.
Am răcit şi chiar tuşesc
Nici să cânt nu reuşesc.

– Dacă stai cu gâtul gol,
La găini cand dai ocol,
S-ar putea să ai probleme
Şi-atunci ai de ce te teme.

N-ai nici fulgi şi nici fular,
Nici cravată, nici ştergar…
Dacă faci o laringită
Poţi da în cucurigită,

Şi-n loc să cânţi pe hambar,
Te va prind-un bucătar
Şi-ntr-o clipă „Don cocoş”
Va fi bucăţele-n borş.

– Vai de mine, mă-nspăimânţi!
Tot mai bine e să cânţi!
Pun fularul – fentez frigul –
Şi-am să cânt iar cu-cu-ri-guuuuuu!

http://aurorageorgescu.ro/wp-content/uploads/2010/05/greci-17-aprilie-2010-017.jpg”>

Prima lecţie

Personaje:
Cocoşul, cloşca, mai mulţi pui, gâsca, gâscanul, curcanul, răţoiul, bibilica, motanul, vulpea

Decorul este specific unei curţi cu păsări. Intr-un colţ, un coş mai mare în care stau puişorii de găină.
Este dimineaţâ şi toate păsările dorm

Cocoşul:
Cu-cu-ri-guuuuu! Cu-cu-ri-gu ga-guuuuu! Cu-cu-ri-guuuuu!
Gata somnul, nu mai dormiţi,
E timpul să vă treziţi !

( Una câte una păsările se trezesc, încep să-şi scuture „aripile”. Cloşca, aflată lângă coş, vine în fugă spre cocoş, apoi îl trage după ea spre coş)

Cloşca:
Cotcodac, cocoş frumos
Ia să vezi ce am în coş!

in coş se aude : piu, piu, piu, piu!
Cocoşul:
Au ieşit puii din ouă?

Păsările toate, venind spre coş:
Hai, arată-ni-i şi nouă!
Cloşca:
Hai veniţi să vă cunoască
Şi pe toţi să vă-ndrăgească.

(Puii se dau toţi jos din coş.)
Toţi puii:
Ce cald e! De unde oare?
Cloşca:
Uite sus, e de la soare.
Un pui:
Dacă vreau, mă urc la el.
Al doilea pui:
După ce mai creşti niţel !
Cocoşul:
Soarele nu-l poţi atinge
Dogoareşte şi te frige.
Nici de foc sa nu te-atingi,
Că mai rău ai să te frigi.
Al treilea pui:
Ce-s atâţia fulgi şi pene,
De nu te mai vezi de ele?
Cloşca, către pui:
Eeee!Puişori, priviţi la ei:
Toţi sunt prietenii mei
Şi toţi stăm aci-n ogradă. (către pasări):
Prezentaţi-vă degrabă.
Gâsca:
Ga-ga-ga, eu sunt o gâscă…
Uf! Mă sâcâie o muscă! (se agită ca şi cum ar goni o insectă)
Ce spuneam? Na! C-am uitat….
Gâscanul: (enervat sâsâie):
Ssssss, sssst! Te-ai încurcat,
Chiar acum la prezentat.
Ea e gâsca, eu gâscanul,
Vom avea boboci la anul.
Prin ogradă alergăm
Iar la gârlă înnotăm.
Al patrulea pui, către ceilalţi pui:
Ia priviţi pasărea mare!
Hai să-i sărim în spinare,
Să o călărim şi noi
Toţi sau numai câte doi.
Curcanul (supărat):
Sunt curcanul, glu-glu-glu
Şi spre voi mă-ndrept acu.
Ce ziceaţi? N-am auzit,
Dar nu-i vreme de glumit!
Nimeni nu are margele
Roşii cum sunt ale mele!
Gâsca:
Eşti ţâfnos şi-nfumurat.
De atâta infoiat,
Mă mir că n-ai explodat!
Pufăi ca un tren în gară,
Ori capac când sta să sară.
Răţoiul:
Ia lăsaţi-l de-ncrezut,
Că şi moţul i-a căzut
Şi-i atârnă acum pe cioc,
Legănându-se: zdronc-tronc.
Curcanul:
Taci răţoi invidios!
Ţi-e necaz că sunt frumos
Si merg ţanţoş şi băţos,
Nu ca tine legănat,
Ba mai eşti şi crăcănat!
Uite-aşa, tu umbli creanga (imită mersul legănat al raţeelor)
Langa-langa şi balanga!
Răţoiul:
Mac-mac-mac, eu merg, înnot
Zbor şi-n aer peste tot,
Iar pe apă, eu plutesc…
Dacă vreau, te şi stropesc.
Mac-mac-mac, ce nătărău,
Vezi-ţi doar de moţul tău!
Bibilica:
Păcat-păcat-păcat
Vă spun eu adevărat
Că până s-a înserat,
Vor uita că s-au certat.
Pe cuvânt de bibilică,
Eu ştiu tot, chiar de sunt mică.
Vorba mea: păcat-păcat!
Toată lumea a aflat!
Al cincilea pui:
Piu, piu, piu, am ameţit!
Ce de lume-am întâlnit!
Al şaselea pui:
Şi eu am cam obosit…
Şi aşa am flămânzit….
Nu-i ceva de ciugulit?
Cloşca:
Pentru hrană, hai la treabă,
Dacă este-atâta grabă.
Iarbă verde ciugulim
Şi boabe dacă găsim.
Iar de e şi-o râmâ grasă,
E masa cea mai gustoasă.
Al şaptelea pui:
Uite, uite! Am o râmâ
Cloşca: Nu-i o râmâ, e o sârmă.
Râma este în pământ,
Trebuie să scurmi mai mult.

(Apare un motan ce traversează curtea, urmărind atent mişcările puilor, gata să înhaţe vreunul)
Cloşca către cocoş, arătând spre pui:
Uite-i cât sunt de frumoşi!
Motanul (către public, lingăndu-se pe bot)
Imi închipui ce gustoşi!
Cocoşul, (repezindu-se spre motan):
Zât motane pofticios!

(Toate psările îl alungă, dar se întorc repede la pui, timp în care motanul, îndreptându-se spre ieşire, spune:)
Motanul:
Miauuu! plec acum că-s alungat,
Dar mă-ntorc neapărat.
N-am să stau până-nserat,
Ca un fraier nemâncat.

(Păsărimea se foieşte ca şi cum ar fi preocupată cu mâncatul. Un pui se depărtează, alergând după o presupusă insectă. Apare vulpea)
Vulpea:
Mmmmmm! Ce de păsări sunt aici!
Pe alese: mari şi mici…
Ia te uită un pui.Ce proooost!
De friptură cred că-i rost.
Pui, pui, pui, ce frumos eşti…
Vino-aici să ciuguleşti.
Aici iarba e mai grasă,
Mai verde şi mai gustoasă.

(Puiul se duce repede spre vulpe şi ea îl înhaţă)
Puiul:
Piu-piu-piu! Ajutoooor!
(se produce vânzoleală mare, nu toate păsările ştiu din ce parte vine strigătul, puiul se zbate să scape, vulpea este descoperită şi toate păsările sar să scape puiul. Toate păsarile strigă, fiecare pe limba ei : cucurigu, cotcodac, ga-ga, mac-mac, glu-glu, păcat-pacat, toate odată, făcând un vacarm de nedescris. Vulpea lasă puiul care se refugiază în mijlocul păsărilor, care îl mângâie de zor. Inainte de a ieşi din scenă, vulpea pieptănându-şi cu un pieptăn adevărat coada, se adresează publicului)
Vulpea:
N-am luat puiul că n-am vrut,
Nu că nu aş fi putut.
Oricum, e prea dimineaţă
Şi de pui îmi este greaţă.
De atâta puf strănut,
Imi iau coada şi mă mut!
Haaaaapciuuuu!

(Păsărimea se aşează în semicerc cu puii în mijloc)
Cocoşul:
Aţi văzut ce s-a întâmplat?
Puiul putea fi mâncat.
Ce vom spune, ţineţi minte
De acuma înainte.
Toate păsările:
Când nu cunoşti pe cineva,
Indiferent ce-ţi va da,
Nu-i deschide, nu-l urma,
Să nu ai ce regreta.