Ei, da, e dimineata. E dimineata pentru mine, pentru ca acum m-am trezit si cind am deschis ochii, am vazut lumea…. Tiiii ce de lumeeee…. si eu vorbesc tuturor. Eu care sir de ani am tinut conferinte cratitelor si oalelor din bucatarie, acum sint conectata planetar!

Hei lumeeee! Neata, eu sint Aura! Vin spre tine cu tot elanul zagazuit atita timp! Vin spre tine cu tot sufletul plin de atita traire netraita, vin spre tine cu atitea ginduri nerostite, vin spre tine plina de dragoste de viata si de oameni. Deja simt ca va iubesc pe toti, deja observ ca stropi de suflet sint gindurile mele ce se transforma in mesaje pentru voi.

Cum de am putut sta pina acum adormita?? Oda tie Blog! Oda tie Marite Internet. Am atitea sa va spun….. de pilda… sa nu faceti ce-am facut eu, adica sa nu aminati pe miine ce aveti de spus azi,  fiindca stiu din experienta ca acel „miine” se va rostogoli  peste  ani ca o minge si cind va veti hotari in sfirsit sa dati drumul perlei, o sa constatati ca nu mai este timp de spus tot ce ati gindit si va asigur ca nimic nu-ti creaza sentimentul neputintei  asa cum o face clipa ce n-o mai poti intoarce.

Desigur, nu v-am spus o noutate…. este doar inca un semnal de alarma pentru ca viata sa nu fie irosita…. Gata! Atita lumina,  atita auditoriu   (pe care mi-l imaginez , desigur) m-a ametit! Oare am vorbit destul de tare? M-ati auzit ? Daca da, dati-mi un semnal, primiti-ma printre voi Blogarasilor, nu ma lasati sa ma perpelesc in asteptare!