„Dirijorul” este de fapt pisicul prietenului nostru blogger Ervin şi chiar şi poza îi aparţine, dar cu amabilitate mi-a permis să o folosesc pentru o poezioară. Iţi mulţumesc Ervin!
Motănelul meu vărgat,
Cor de mâţe a format
Şi fără să exerseze,
A-nceput să dirijeze.
Altfel cum să îmi explic,
Fără să greşesc vreun pic,
Că stă în două picioare,
Cât este ziua de mare?
C-o lăbuţă ridicată
Şi codiţa înfoiată,
Dirijează mai ceva,
Ca maestru-orchestra sa!