În pădurea fermecată,
Printre rugi cu frunza lată,
Un pitic cu fes şi blugi
Găsi zece buturugi.

Bucuros de-aşa-ntâmplare
Se-aşeză pe cea mai mare
Şi de-atâta mulţumire
Vru iar să le numere:

-„Una ici şi-alta colea
Două chiar în stânga mea,
Iar în faţă ca la teatru,
Rânduite mai stau patru.

Incă una mai încolo…
Vai de mine… sunt doar nouă!
Nu cumva m-am cam grăbit
Şi-am greşit la socotit?

Când le-am găsit erau zece!
Ce minune se petrece?”

Tare s-a mai supărat!!
Iar şi iar le-a numărat,
Până a-nceput să plouă,
Dar degeaba! Ieşeau nouă!

Sări jos şi vru să plece,
Dar… ciudat! Acum sunt zece!

Misterul l-a dezlegat,
Când singur a constatat,
Că pe-aceea de sub el,
Nu o număra de fel!