Categoric timpul nu se scurge uniform: vreau sa spun ca uneori saptamana are sapte zile scurte-scurte, alteori are numai zile de post de zici ca nu se mai termina. Spre exemplu sapatamana aceasta in care mi-am luat si eu vacanta, se nimeri sa fie tocmai din cele rapide: nici nu stiu cand a trecut. Imi pusesem in geamantan si carti beletristice si dictionare si rebus si carnetele… n-am avut timp nici sa le deschid. In schimb, am luat muntii la pas, atat cat m-au dus picioarele. Si daca va spun ca pe unul din traseele facute, la nici douazeci de metri de locul in care ma aflam o caprioara a trecut ca o sageata, ma credeti. Dar daca va spun ca am zarit un urs ce se misca agale nu chiar foarte departe, ma mai credeti? Da sau nu, eu insist sa spun ca l-am vazut si pentru singura data in vacanta asta scurta, cele aproximativ zece minute cat a fost ursul in raza mea vizuala, au fost cat un secol. Si cind te gindesti ca teoretic, nici n-avea ce cauta acolo! Oricum,a fost sarea si piperul vacantei si dovada este faptul ca dintre atatea peisaje superbe, dintre atatea lucruri minunate ce mi-au incantat sufletul, nu v-am spus decat despre urs. Uite cum tinem scai adrenalina dupa noi si nu-i dam drumul Doamne-fereste! In loc sa uit de urs si sa va povestesc cum dansau stropii in cascadele verzi de atata brad rasfrant, eu bat apa in piua cu spaimele! Asta suntem: niste masochisti.