Saracie dorita

Sunt contrariata. Incep sa inteleg de ce unii sunt foarte saraci! De ce? Pentru ca asa se simt bine. Credeti-ma! Exclud exceptiile. Am sa va spun si cum am ajuns la concluzia aceasta: ieri, intrand in magazinul satesc, intalnesc o femeie – Florica – despre care stiam ca este foarte saraca. Se uita cu jind la produsele din carne aflate in vitrina frigorifica. Nu a luat nimic. A iesit imediat ce mi-am terminat de facut cumparaturile si cum mergea aproape de mine, am simtit nevoia sa-i dau binete. Proasta inspiratie! O intreb de una de alta, ajungem la problema spinoasa a hranei si inteleg ca nu are ce pune la fiert, fapt pentru care ma ofer sa-i dau un pachet de carne tocata, numai sa mearga cu mine, fiindca il am in frigider. Femeia s-a uitat la mine crucis si contrariata… foc ! Mi-a raspuns scandalizata:
– Pe caldura asta? (Ca si cum ar fi trebuit sa traverseze desertul in pielea goala, fara camila si fara apa!)
– Bine – zic eu conciliant – acum e cald, dar pe seara poti gati!
– Na-a! (asta insemnand NU) Daca tot vrei sa-mi dai, lasa nu mai imi da carnea, si cand faci matale sarmale, imi dai si mie intr-o strachina, sa gustam si noi, ca ce sa mai ma chinuiesc si io.
– !?! (cateva secunde am ramas fara replica!) Eram atat de contrariata, incat mi-au trebuit cateva secunde bune sa inteleg ca puturoasa dadea cu piciorul unei posibile oale cu sarmale, multumindu-se cu cateva, numai sa nu munceasca. I-am spus.:”Bine!” si am grabit pasul, fara macar sa-i mai adresez o formula de salut.
Nu stiu daca am gresit sau nu, dar eu sarmale nu i-am mai dus si cred ca nici in vecii vecilor nu-i mai ofer ceva.
Inteleg saracia si-mi ofer sprijinul atat cat ma tin curelele atunci cand vad ca nu este nimic de facut, dar nu inteleg in ruptul capului sa te complaci astfel , mai ales cand esti valid, ai si unde munci, numai ca mori de lene, si gandesti ca-ti poate face munca gratuit si benevol un potential fraier!
Ajung acasa unde ma astepta o vecina, o bogatie de taranca harnica, inteleapta si priceputa. Ii povestesc toata tarasenia, mai mult sa-mi vars focul, fiindca eu privisem atitudinea lenesei, la scara macro , o multiplicasem in mii de posibile Florici in toata tara si intuiam dezastrul!
Vecina m-a ascultat si la randu-i, fara sa se mire de ce-i povestisem imi spune linistita:
– A! Asta nu-i nimic, mai doamna! La noi a muncit cu barbatu-meu
Ion a lui tzatza Maria, si cand a terminat am vrut sa-i dam un purcel ca fatase scroafa 14 si ne era ca nu-i poate duce pe toti amarata. Ce crezi? Ne-a zis: „Apai nu bre taica Marine, ca daca am purcel, toata ziua trebuie sa stau de el si „p’orma” la Craciun nu-mi mai da nimeni nimic ca zice ca am porc. Pai io mananc de Craciun de toate. Toti vecinii imi da ca stie ca sunt sarac: carne, sorici, carnati, piftie… ce sa mai zic! De toate, de toate! Am si aruncat ca n-am putut sa mancam tot. Barem untura ne-o da toti, ca lumea nu prea mananca d-asta. Zice ca le face rau. Am mancat si noi, dar cat sa prajim cu ea? Am dat-o si noi – ce ne-a ramas- la una care face sapun si am facut sapunul juma-juma, fara sa misc un dest! Si-atunci de ce sa iau purcelul acum? Imi dai banii si ma duc si eu la bufet si-mi iau si io un rom, doua!”
Ei! de asta, ce mai ziceti? Logica lui – in gandirea lui de capusa – este buna: sunt sarac= sunt linistit! Ma scol dimineata la ce ora vreau si astept sa vina prostii care muncesc si-mi aduc posmagii gata muiatzi!
„Da, castigul fara munca/ Iata singura pornire..” Cunoastem noi cazuri si cu bani muuuuulti, dar acesta este alt aspect, unde tot noi santem vinovati, prin neluarea atitudinii impotriva lor.
Se pare ca „se purta” obiceiul acesta si pe vremea lui Eminescu.
Emisiunile de stiri de la TV se intrec in a prezenta cocioabe (ca altceve nu sunt in stare) in care traiesc oameni sarmani, aratand cu degetul guvernul ca nu-i ajuta! dar cand filmeaza, uita sa ia din cadru vasele slinoase, mizeria de pe jos! Ca sa speli niste vase iti trebuie apa, apa chioara, care se gaseste peste tot pana ne-om desertiza. N-are detergent? Cenusa! Spala perfect si ecologic! Dar prefera sa si-o puna-n cap sa para mai amarati! Sa impresioneze slabii de inger, fraierii de serviciu, gata oricand sa le mai dea o prajitura sa poata dormi linistiti sau sa poata sprijini stalpii carciumilor! Pentru mizeria de pe jos exista matura, nu trebuie musai aspirator. Costa si matura? La tara sunt atitea nuiele incat poti aduna cate vrei, sa tot faci maturi si sa mai si vinzi…
Noi suntem de vina! De ce? Am sa revin cu alta postare.
Nu mai scriu nimic asta seara , fiindca simt cum imi creste tensiunea! Poate aveti ceva de spus, poate eu gresesc cand ii acuz… poate ei sunt martiri si eu sunt o rea!

36 thoughts on “Saracie dorita

  1. O, Stropidesuflet, ce subiect ofertant – din pacate – ai atins! Vorbeai de jegul endemic care constituie mediul de viata al unora? Alaturi de „gospodina” ingalata pe care ai evocat-o, copii jegosi cu bube si muci la nas, in mod sigur cu paduchi in cap! „Gospodina”, mindra de a fi filmata de o televiziune, acuza statul ca nu ii da bani (in afara alocatiilor pentru copiii facuti chiar in acest scop).
    Ce mai, am ajuns un popor de asistati! De ce sa pui osul la treaba daca banii de bautura vin oricum de la guverne grijulii? De ce nu li se dau banii – ajutorul social – in schimbul prestarii unor munci pentru comunitate? care chiar sa se faca, pentru ca la noi, la romani, si munca platita, pe un santier, este facuta la mai putin de 50% din randamentul normat, firesc! Citi muncitori la santierele care fac sosele sprijina coada lopetii – asta este o poza pe care o poate vedea oricine trece printr-un asemenea santier -, fac pauza de masa prelungita, isi fac siesta pe marginea drumului tragind un pui de somn!
    Imi aduc aminte un reportaj facut de un reporter TV, care s-a angajat – incognito – zilier pe un santier de constructii si a inceput sa munceasca, zelos, in dezaprobarea restului echipei de muncitori cu vechime si i s-a atras atentia sa nu le strice normele bine fixate pina atunci, ca nu va mai face multi purici pe acolo!
    Prioritati? Bautura, bautura, (adica asta este ordinea prioritatilor – in opinia mea: 1: bautura; 2: bautura) ceva mincare, sex, participarea la orice manifestatie de strada care se lasa cu scandal, bataie, participarea la meciuri de fotbal – nu pentru spectacolul sportiv ci pentru „distractia” din tribuna cu scaunele rupte si aruncate, cu batai, cu fumigene, cutite, conflictul cu jandarmii – tot mai des indispensabili la asa ceva.
    Nu toti romanii – evident – sunt asa! Dar astia rai ies in fata, sunt mai vizibili, sunt pe toate TV-urile, creeaza dorinta celor saraci cu duhul sa fie si ei „cool” si iata inca un aderent la liota putorilor!
    Sa mai spun de cunoscutele episoade de la inundatii? cind detasamente de soldati scoteau milurile din gospodariile satenilor, in timp ce acestia, cu cizme de cauciuc (deci erau dotati ca sa poata intra in dispozitivul de munca pentru binele lor), in fata circiumii satesti, cu recipientii cu bautura in mina, priveau amuzati si/sau cu ochi critic, de „gospodar”, cum/daca soldatii fac treaba bine!
    Nu stiu cum s-ar putea scoate apucaturile astea din mentalul colectiv, pentru ca daca as sti nu as fi doar un simplu comentator pe un blog cu audienta relativ redusa fata de amploarea pe care – cred eu – ar trebui sa o ia o actiune „educativa” a acestor indivizi, deci nu as fi doar un simplu comentator, ci as fi un factor activ, intr-un ONG cel putin, as intra in politica, m-as zbate! Inca o data: nu stiu! dar cei care pretind ca stiu?… si ca pot?…

    • Dana,ai reactionat mai vijelios ca Niagara si am convingerea ca daca ai curge peste impricinati, le-ai asigura o spalare mai eficienta ca la ” Nufarul” si cand ar reusi sa scape, ar iesi scapati si de jeg si de narav si de pacate!.
      Un comentariu cat o postare si plin de continut , pe care ar trebui sa-l citeasca, asa cum ii numesti tu „cei care pretind ca stiu si ca pot”. Ar trebui sa stie, adug eu, ca exista o intreaga armata de oameni, gata sa dea o mana de ajutor in situatia unei actiuni concertate!

  2. Tot eu!
    Mi-am adus aminte o istorioara din lecturile copilariei si nu ma pot stapini sa nu o evoc:
    Un tata isi trimite feciorul la padure sa aduca un car cu lemne.
    – Si daca nu o sa pot, daca mi se intimpla ceva, daca se rupe ceva, ce fac?
    – Nimic mai simplu: chemi NEVOIA! cind o sa te auda, o sa vina iute sa te ajute!

    Intr-un tirziu, seara, se intoarce feciorul cu carul cu lemne.
    – Ei, cum a fost, fiule?
    -Greu! Mi s-a rupt o roata la car; am chemat NEVOIA pina am ragusit, dar probabil ca era sa ajute pe altcineva, asa ca m-am apucat sa dreg eu roata si cu chiu, cu vai, am reusit si iata-ma acasa!

    Gata! asta e tot! nu o sa va jignesc inteligenta tragind eu concluziile acestei povestioare! Dar ma gindesc cit de multi stau cu burta la soare, sau cu miinile in solduri, sau cu sticla de bautura in mina, sau scarpinindu-se a paguba prin diverse locuri mincacioase si nespalate, strigind in gura mare dupa NEVOIE ( in traducere „la zi”, NEVOIE=STAT )! si cit de simplu, eficient, rapid, (despre demnitate nu ma incumet sa aduc vorba!) ar fi sa incerce sa se ajute singuri!

    • Da, „nevoia” invata pe om, dar ce te faci ca puturosii nici nu striga si NEVOIA (oamnei de buna credinta care se lasa pacaliti) da navala peste ei, indopandu-i , nu de alta, dar sa le mearga bautura bine si sa aiba putere cand merg la talharit.

  3. dece iti creste tensiunea? ca erai gata sa iti iei o teapa?
    ce ai cu bietii oameni? traiesc viata la cacealma, sunt suficienti care sa nu ii lase sa moara, si tine cont ca nu cersesc, au un PR foarte bun si sunt si constienti, adevarati profesionisti 😆 (gresesc doar cand si recunosc ceea ce fac, dar asta e o scapare)

    • TheNutz, bine ai revenit ! Da, ai dreptate! La gandul tepei pe care eram gata-gata sa o iau si neputinta de a gasi o solutie pentru eradicarea puturoseniei, simteam cum imi creste tensoiunea la cote alarmante. Si din nou iti dau dreptate: sant profesionisti, actori excelenti… actori am zis? Pai atunci, sa ii aplaudam… sa batem din palme… sa le dam palme ( in sensul figurat, vreau sa spun sa le dam leapsa, adica sa nu le mai dam nimic!)

  4. Eu imi imaginez lucrurile in felul urmator: un om duce anumite lipsuri, iar celorlalti li se face mila si ii acorda un ajutor. Omul neferiit incepe sa se bucure ca a primit ajutor si nu se mai simte asa napastuit. Primind deja ceea ce-i trebuie, nu-si mai pune problema cum ar putea sa-si asigure singur acel ajutor. Si stii de ce? pentru ca a doua zi altora li se face iar mila si-i ofera de-a gata ceva. Mie niciodata nu mi-a placut sentimentul asta, mila. Cred ca nu aduce nimic bun: incurajaza in cazul asta lenea si asteptatul pentru a primi de-a gata. Nici pentru noi ceilalti nu e foarte benefica. Pentru ca ajungem sa dam de la noi dupa ce muncim pentru fiecare bucatica si sa ne revoltam ca ei nu fac nimic. Nici noi nu procedam bine. Ajutorul nu consta in mila, desi e pare mai omenos sa oferi din putinul tau decat sa stai sa privesti. Ajutorul ar consta in a-l invata pe celalalt sa procedeze ca tine, nu sa astete de-a fata. E doar o parere.

    • Cami, sunt oameni care cu toate eforturile care le fac, din cauza unor conjuncturi nefaste, nu-si procura nici strictul necesar. Pe aceea, da, trebuie sa-i ajutam si nu din mila ci pentru ca este firesc sa intinzi o mana cuiva care are nevoie! Dar oamenii acestia vor face tot posibilul sa nu ramana datori si daca nu reusesc, fii sigura ca in sufletul lor va inflori recunostinta si vor gandi ca odata si oadata se vor revansa. La polul opus, capusele, storc lacrimi printre felii de ceapa dosite in pumn, inhata ce-i dai si in momentul in care ai intors spatele isi rade triumfator in baraba dupa care se lauda celor de teapa lor cum au fraierit ei un „fazan”. Astora nu numai ca nu trebuie sa le dai nimic, dar trebuie sa-i ocolesti ca pe niste hoituri ! Educatia la varsta adulta este sortita esecului. Pentru ei ramane constrangerea. Cu copiii lor insa se poate lucra. Greu, dar trebuie incercat. Aici intervine rolul scolii.

    • Stai potolita, noapteaiguanei, nu-i dau nici o foaie de varza, dar o sarmaluta! Vino, ia-l si pe David si le mancam impreuna. Iar daca mai raman , ii dam lui Pufi . Cel putin el face serviciul de a ma anunta prin latrat cand vine cineva!

  5. Subscriu….Am dat haine unor amarati(am zis io(!))Erau bune,dar…m-am ingrasat…Am fost multumita ca le vin,le poarta.Apoi m-am necajit ca le-am vazut ingalate.Si nu le-am mai vazut la scurt timp….Am aflat de la o vecina a lor ca le-au ars!..!Vin altele…

    • Ha, ha, ha! Pai le-au ars fiindca devenisera slinoase de atat purtat si treaba aia cu spalatul este mult prea obositoare. Ai macar consolarea ca s-au incalzit la focul produs de ele! Florica ( eroina din povestirea mea) poarta ciorapii (primiti desigur) fara sa-i spele pana cand se rup, dupa care ii arunca, fiindca asa cum ai dedus si tu, va primi altii. Asa i-am invatat noi!

  6. Ai dreptate, sunt oameni care stiu sa fie recunoscatori. Eu ma refeream la”capuse”. Si da, dupa o varsta oamenii nu se mai schimba. Cu copiii insa, aici e altceva.

    • Cami, ai fost foarte explicita si ti-am dat dreptate in totalitate, numai ca am vrut sa fac niste precizari pe care nu le facusem in postare si tu mi-ai oferit posibilitatea sa o fac. Ai dreptate si cand spui ca mila nu este un sentiment tocmai placut.

      Pe cand o noua acuarela?

  7. Pai, poate duminica. Am ceva idei 😛 Nu pictez foarte des de obicei, pentru ca principala mea pasiune este fotografia si ma concentrez mai mult pe ea. Iar in rest… cam greu cu timpul.

  8. StropiSeSuflet… poate va gandi despre tine „cucoana” ca ai facut niste sarmale mai acre ca strugurii. In locul tau ii duceam cateva. Si i le puneam in cap :). Totusi, grija mare cu tensiunea. Pe de alta parte, oricat de mult as fi pasibil de un vot de blam, sunt mai degraba de acord cu ideea „99% inspiratie, 1% transpiratie”.

    • Nevermore, ideea ta cu sarmalele puse in cap, a avut darul de a-mi readuce tensiunea in limitele normale, asa ca nu-ti fa griji! Nici un vot de blam! Gandesti fain de tot! Pai cu 99% inspiratie, categoric ca nu mai ai de ce sa transpiri. Dar Florica mea de unde sa ia creierul care sa-i ofere 99% inspiratie? Totusi: TRAIASCA INSPIRATIA!

  9. Hmmm, sa inteleg ca nu sunt numai lucruri frumoase pe la Romanica noastra? Ca poporul asta ar avea nevoie de o trezire crunta din metehnele mai vechi sau mai noi?
    Nu pot decat sa fiu de acord…

    • Inexprimabil, sant multe lucruri urate care ne-au dus o rea faima in lume si pentru care ne facem vinovati si noi, aproape toti locuitorii tarii, fie si numai prin neimplicare. Stiu ca esti de acord si tu chiar incerci ceva:”Romanica online”, pentru care te felicit, este un micut pas, spre trezirea de care vorbesti, dar este!

    • De ce oare am impresia ca ai pus un comment aici, fara sa te intereseze formatul si preocuparile celor ce scriu aici, doar pentru a ne conduce spre blogul tau, cu implicatii vadit politico-partizane?

    • Neinfectat de comunism, in Romania sant o multime de tarani. Te rog vino la tara si ai sa vezi ca preocuparile, posibilitatile si statutul care-l au locuitorii satului corespund perfect definitiei data de DEX -ul actualizat. Nu neg existenta fermierilor, dar termenul desi ca explicatie poate fi confundat cu cel de taran, are totusi o nuanta … mai occiodentala.
      Iti multumesc pentru invitatia facuta, dar nefiind un politician de cariera, am retineri in a-mi exprima public opiniile. Nu cunosc personal nici unul din politicienii de varf ca sa-mi pot permite o etichetare a lor si ce spune presa , nu-i de luat in seama. Nu spun ca nu fac politica. Orice om responsabil face politica, dar daca are bun simt, o face doar la nivelul intelegerii si cunoasterii directe, pe viu. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca lucrurile merg prost in tara, tocmai din cauza amatorismului . Prea multi amatori s-au implicat in a schimba destinele tarii, prea multi in loc sa propuna solutii, stau pe margine si critica, si critica si arata cu degetul, si presupun si mint si spun cat de buni „ar fi ei daca ar fi”, otravind atmosfera sociala, si asa intoxicata.
      Iti multumesc inca o data pentru invitatie. Voi citi postarile tale. Ma voi lansa in comentarii numai in masura in care consider ca am toate elementele foarte bine cunoscute. Te astept oricand cu placere la dialog.

  10. 1.e bine ca vin la munca pentru ca noi am chemat la munca cativa „oropsiti”de soarta si au zis ca nu se misca de acasa decat daca primesc tuica, mancare (3 mese pe zi) si bani – asta in conditiile in care aveau de facut o treaba de 1/2 de zi – bun! am facut asa cum au zis (oricum le dadeam mancare si bani ca ne era mila), iar treaba a durat 3 zile
    2. mai rau e cand dai de munca unor sarantosi nesimtiti (scuze daca se simte cineva jignit, dar asta e adevarul) si, dupa ce le asiguri mesele zilnice, bani,tigari, te fura cat pot de te fac sa te opresti din treaba ca nu mai ai cu ce sa lucrezi!!!
    3. ce e mai rau : ca-i hranesti, le dai bani, le cumperi pachetul de tigari, le oferi o casa (ca erau tinuti de tigani ca niste sclavi – adica mai si negociezi cu tiganii sa-i scapi de belea contra unei sume de bani) si ei fura ce gasesc in casa si fug??!!??
    4. trec pe langa sarantocii pe care i-am hranit luni intregi, ii salut mereu si aud vorbe ca nu e suficient?!?
    eh,eu una sunt satula de ei!

  11. O, Doamne, am păţit şi eu aşa ceva şi nu o dată! Dar m-am lecuit repede şi mi-am lecuit şi familia. Băiatul meu cel mic, avea pe atunci cam 15 ani, i-a oferit unui „sărac” murdar şi zdrenţuros (dacă nu se apropia timpul să sosesc acasă, vroia să-l bage în vană şi să-l spele!!!) pâine cu chifteluţe. Ajung în faţa blocului şi-mi arunc ochii sub maşina vecinului şi văd ceva…suspect! Aţi ghicit: chifteluţele mele! Mi-am luat copilaşul de mână şi i-am arătat…

    • Aşa se întâmplă de multe ori. Şi exemplele sunt multe. Sunt şi situaţii în care neşansa aduce sărăcia, dar de foarte multe ori, LENEA este cea care menţine starea de sărăcie.

    • Mie mi-a fost mila in toiul iernii de un aurolac si ii dadeam din camd in cand mancare si la inceput haine groase si i-am permis accesul in scara blocului la etajul 4 unde locuiam, atat eu cat si vecinul de palier. Multumirea? A pandit cand am ramas singura cu baietelul de un an jumate si m-a terorizat ca intra peste mine in casa, si la urmatoarea panda, dupa cateva luni, in toiul noptii am chemat iar politia pentru ca racnea pe hol. Am ramas cu sechele si m-am lecuit :(.

  12. Nu gresiti deloc! Anul trecut cautam bona/menajera.Am schimbat vreo 5 pana am renuntat complet. Se plangeau la interviu ca nu mai avusesera de munca de muuuulta vreme, ca se gaseste greu si ca sunt vai de ele. DAR, atunci cand trebuiau sa munceasca era greu. Eu trebuia sa fac cot la cot cu ele, ca deh stateam acasa si era casa mea. Ce daca ea era platita sa faca ordine? WC-ul nu-l spala, nu avea o problema cu spalatul, dar ea, menajera, nu facea si din astea. Lenea e cucoana mare, m-am convins!

    • Cred că s-au vorbit între ele telepatic toate aceste „candidate” la ajutorul gospodăresc, fiindcă şi mie şi multor cunoştinţe li s-a întâmplat la fel!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.