Castigator al concursului initiat de Simona pe http://oraselulcopiilor.wordpress.com/2009/08/17/poezia-personalizata/ Mihaita are drept premiu o poezie personalizata in care trebuie sa se tina cont de caracterizarea scurta facuta de mama lui. Am considerat necesar si un scurt preambul, dupa care urmeaza poezia.
Ia priviti la Mihaita
Cum troneaza pe olita:
Nici doi ani n-a implinit
Si e campion vestit!
Blogolumea il aclama
Si pe el, dar si pe mama
Care i-a dat ajutor
Sa iasa invingator:
In doua vorbe l-a descris
Si mi-a dat tema de scris!
MIHAITA
Mihaita e un baiat
Mititel si rasfatat.
Peste toate stapaneste
Si face doar ce gandeste.
Bunicii, mama si tata
Sunt supusii lui si gata!
Nimeni nu misca in front
Cand ii striga, raspund prompt.
Iar baiatu’ atent la toate
Rade intr-una pe-nfundate.
Tare-i place sa se joace,
Nimanui sa nu-i dea pace.
Rade micul Mihaita
Si daca e in baita,
Si la joaca, si la masa!
Rasul lui umple o casa!
Cat ar fi de suparati
Obositi si prea stresati,
Bunicuti mama si tata
Se insenineaza-ndata.
Mihaita si cei asemeni lui sunt de fapt sensul existentei noastre…restl e doar poveste ! Inca o data , respect !
servus…
frumoasă-nseninare… cu Mihăiţă pînă şi prin blogosferă! 🙂
toate cele bune!
Hop aici si mami de Mihăiţă :)) Multumim frumos pentru poezie!
Iata si cum radea inca de cand era doar pe jumatate de cat e acum: http://www.youtube.com/user/AngeliquedeS#play/uploads/5/8r7Rekgceq4
Citind-o m-am inseninat pentru toata ziua.Iar rasul lui Mihaita e …o bogatie! Felicitari organizatorului de concurs;felicitari castigatorului;felicitari autoarei premiului!Mami sa-ti traiasca ingerasul!
Buna sera si bine v-am gasit! Va multumesc pentru vizita si comentariu si va mai astept. Bunicutzele…intotdeauna langa nepotei. Imi amintesc cum veneam intr-un suflet , cand fetita mea era la varsta „olitei”, sa vad ce rezultat imi comunica mama, care s-a ocupta tot timpul de ea cat eram noi, parintii, la servici. Dragile mele, buni si scumpa mea tetita, acum in varsta de 11 ani impliniti, sa-i dea Dzeu 100 de ani fericiti si tuturor copiilor nostri! Frumoase si hazoase versuri, ca numai bunicutzale stiu cata munca si putere de convingere sunt necesare sa faca nepoteii la…olitza!
Bun venit Mirela si multumesc pentru aprecieri.
Mihăiţă, eşti un băiat tare dulce! Să creşti mare, sănătos şi să le aduci multe bucurii părinţilor tăi!
Stropi de Suflet, felicitări pentru poezie! Nu te opri!
… si sa-l cunoasca pe David, sa fie prieteni si sa mearga la fete!
Mă speriasem, am crezut că vrei îi trimitem la învăţat împreună! La fete, mai merge – dar de treaba asta nu mă ocup eu – îi las „plăcerea” tatălui – sau poate se va duce singur, cine ştie? Doamne, la ce mă gândesc! Stai să înveţe mai întâi să facă la oliţă! 😀
Noapteaiguanei, m-ai facut sa rad cu lacrimi si o rima nu-mi da pace:
Cand e David pe olita,
Striga fata la portita!
Mi-l si imaginez cu pantalonasii in vine si cu olita in mana alergand inaintea bebelusei iubite!!!