Hai să râdem!

 

Ha ha ha şi he he he
Când râdem, bine ne e!
Hi hi hi şi ho ho ho
Si-ai tot râde.. oho-hoooo!

Ha-ha he, hi-hi, ho-ho
Cum ai face e tot râs
Ori pe faţa, ori pe-ascuns,
Sa vedem cum l-am tradus:

Ha-ha-ha!
Râdem cât ne ţine gura
De ni se vede dantura
Şi ne tăvălim de râs
Că alţii mai veseli nu-s.

He,he,he
Este râs de satisfacţie,
Ba chiar şi- admiraţie,
Râs de puşti satisfăcut
C-a făcut ce i-a plăcut.

Hi-hi-hi !
Hlizeală! Ce poate fi?
E râs de copil poznaş
Pus pe şotii, buclucaş,
Şi la sat şi la oraş !

Ho-Ho-Ho !
Am ghicit, ho-ho, ho-ho!
Aşa râde Moş Crăciun
Cand soseşte in Ajun
Aducandu-ne ce-i bun.

Cum să râdeţi? N-am impus!
Presupun că v-am dispus
Şi-ar mai fi multe de spus,
Dar…m-am prapadit de râs.

Poezie pentru Mihaitza

 Castigator al concursului initiat de Simona pe http://oraselulcopiilor.wordpress.com/2009/08/17/poezia-personalizata/ Mihaita are drept premiu o poezie personalizata in care trebuie sa se tina cont de caracterizarea scurta facuta de mama lui. Am considerat necesar si un scurt preambul, dupa care urmeaza poezia.
Ia priviti la Mihaita
Cum troneaza pe olita:
Nici doi ani n-a implinit
Si e campion vestit!
Blogolumea il aclama
Si pe el, dar si pe mama
Care i-a dat ajutor
Sa iasa invingator:
In doua vorbe l-a descris
Si mi-a dat tema de scris!

MIHAITA
Mihaita e un baiat
Mititel si rasfatat.
Peste toate stapaneste
Si face doar ce gandeste.

Bunicii, mama si tata
Sunt supusii lui si gata!
Nimeni nu misca in front
Cand ii striga, raspund prompt.

Iar baiatu’ atent la toate
Rade intr-una pe-nfundate.
Tare-i place sa se joace,
Nimanui sa nu-i dea pace.

Rade micul Mihaita
Si daca e in baita,
Si la joaca, si la masa!
Rasul lui umple o casa!

Cat ar fi de suparati
Obositi si prea stresati,
Bunicuti mama si tata
Se insenineaza-ndata.