Trop, trop,
Hop, ţop.
Hai mai sus
Pui de urs.
Hai un pas
Şi-ncă un pas
Ca puţin
A mai ramas.
Hai fuguţa
Sus ghetuţa
Că ne-ajunge
Şi ne-mpunge
Chiar şi-un melc
Codobelc.
Trop, trop,
Hop, ţop.
Hai mai sus
Pui de urs.
Hai un pas
Şi-ncă un pas
Ca puţin
A mai ramas.
Hai fuguţa
Sus ghetuţa
Că ne-ajunge
Şi ne-mpunge
Chiar şi-un melc
Codobelc.
Cand eram mica imi placea tare sa spun poezioare de astea, tin minte ca mi se pareau amuzante:).
Multumesc mult pentru urare si pentru ca mi-ati vizitat blogul!:*
Maădălina, poezioarele pot înveseli omul la orice vîrstă, condiţia fiind să nu uite niciodată să fie din când in când copil!
Am invatat astazi aceasta poezie – David, fiind la primii pasi, i se potriveste de minune! Multumesc si sarut mana (de la David)!
Noapteaiguanei, nici nu-ţi imaginezi cît de mult mă bucur! Dacă aş fi aproape de tine, aş da o fugă să-l văd pe David cum face paşii in ritm de trop-trop, hop-ţop ! Ii doresc din tot sufletul paşi siguri si hotărîţi pe drumurile vieţii ! Vă sărut pe amândoi cu mult, mult drag.