Poezie dedicată nepoţelelor mele, Giulia şi Daria.
Suntem două surioare
Şi ne iubim foarte tare,
Dar privind în faţa mea,
Mai văd două asemenea.
Stau şi mă privesc mirată:
Sunt tot eu, ori altă fată?
Lângă mine-i sora mea
Şi-ncă una, ca şi ea!
Măi să fie!? Ameţesc!
Nici nu pot să mai privesc.
-Giulia, tu eşti mai mare;
Spune, ce se-ntâmplă oare?
Râde Giulia şi-mi spune:
-Daria, copil minune,
E-o oglindă, draga mea,
Care poate să redea
Tot ce stă în faţa sa !
Scoate limba, dă cu tifla,
Poţi s-arunci în sus cu chifla
Şi-n oglindă e la fel,
Fiindc-arată tot, fidel!
OAUU! Ce nepotele frumoase aveti! Sa va traiasca, sa fie sanatoase si norocoase! Sunteti o bunica foarte bogata.
Foarte faina si poezia.
Germina, cum crezi că ar putea fi altfel o poezie in care eroii ei sunt nepoatele sau nepoţii mei? Meritul este al lor în exclusivitate.
Foarte drăguţe poezioarele. Cu siguranţă muzele dvs sunt nepoţeii. Inocenţa lor îndeamnă mereu la visare şi regăsirea copilăriei. Cele mai sincere aprecieri!
Bianca, muzele îmi sunt nepoţii şi stropii mei de suflet impraştiaţi în timp şi care, revenind la cuibul lor, aduc cu ei visele şi jocurile copilâriei, veselia şi prospeţimea gândurilor inocente culese de ei în trecerea printre ani!
Superbe poezii pentru copii! Si fetitele sunt niste minunatii!
Am postat si eu, drept multumire pentru Gabi, care ne-a facut un video de familie pe tube, o fila din cartea mea cu ilustratii (cartea contine si o poezie pe 24 de pagini, pentru copii…bine, acolo ilustratiile sustin cartea, nu e o poezie… adevarata, doar ceva asa, o sa vezi)abia astept sa apara cartea!
Te imbratisez cu drag, foarte dulci copilasi ai pe-aici, bravo! 😛
Mirela, continui să mă uimeşti cu multitudinea talentelor tale! Aşa perfecţionistă cum te-am cunoscut, sunt convină că şi versurile cărţii ce urmează să apară sunt la înalţimea desenelor! Iţi urez mult succes !
Să vă trăiasca nepotelele. Super poezia!
Simona, mulţumesc pentru urare. Nepoţelele mele sunt o poezie!
minunate nepoţelele! de versuri nici nu mai zic! 😉
Mihaela, intr-adevăr, nepoţelele şi nepoţeii mei sunt copii minunaţi! Versurile… tare aş vrea să placă şi să fie de folos!
Sa va traiasca si sa va bucurati de ele cat mai mult timp, sunt minunate!
Mulţumesc Lecsya! Intr-adevăr sunt minunate!
Vazand poza cu oglinda, mi-am amintit de reactia fetitei mele – cand avea un anisor. Mama soacra – care m-a ajutat mult in cresterea ei – dupa luatul motului a dus-o la coafor sa ii aranjeze frizura ( a avut de la nastere foarte mult par pe capsor). Cand m-am intors eu acasa seara de la serviciu , bucuroasa sa imi arate schimbarea , ma ia de mana si ma duce in fata oglinzii sa imi arate chipul ei! Am murit de drag!
Elisa, mă bucur mult că ţi-am trezit amintiri frumoase. După cum văd îţi adori „ţâncul de odinioară” şi-ai vrea să întorci timpul înapoi ! Lasă, vor veni nepoţii. Îi vei iubi şi mai tare!
Sa va traiasca nepotelele!Sunt foarte frumoase!Poeziile sunt minunate!Multumim!
Lorena, si eu multumesc pentru urare si apreciere. Te astept oricand, cu placere.