Am preluat de pe blogul http://lakeoftears.wordpress.com versurile de mai jos ce exprimă o parte din ceea ce gândesc mulţi dintre cei care l-au apreciat şi iubit pe Adrian Păunescu. Proprietarul blogului , Nevermore (Răzvan Nicula), prin tot ceea ce a postat pe parcursul a doi ani demonstrează un uriaş talent condamnabil de nefolosit. Vă recomand să-i răsfoiţi paginile scrise în 2008 şi 2009.
Poem pentru un poet plecat (lui Adrian Paunescu)
Te du, Caron aşteaptă-n port
Să îţi vâslească spre mai bine;
Grăbite hiene te-au dat mort
Uitând, însă, să se-nchine.
Lor le-ai trimis salutul cordial
Împovărat de suferinţă,
Trăind un ultim fapt banal –
Plecarea plină de cuviinţă.
Eu nu vin să-ţi văd ochii goi,
Ca pelerin nu vreau să ştiu
Cum tu plecat-ai dintre noi
Înveşmântat doar în sicriu,
Nu vin să-ţi aflu gura mută,
Nici pieptul mare azi tăcut,
Nu-mi place linişte-aşternută
De când te-ai aşezat pe scut.
Te-oi ţine-n pagini gălbejite
Aşa cum te cunosc de mult –
Izvor de versuri îndrăgite,
De rimă, nesecat tumult –
Ştiind că nu te-or mai atinge
Prea-despicate limbi şerpeşti –
Otrava lor deja se stinge
Şi vei începe să trăieşti,
Şi porţi de alţii zăvorâte,
Sub pumnu-ţi aprig, ca de fier,
Şi-or pierde balamalele urâte
Când tunetu-ţi va răsuna din cer.
Atunci vei sta unde ţi-e locul,
Pe-altar în cuget şi simţire,
Căci versul tău ne e ca focul
Furat, cândva, de la dumnezeire.
Te voi păstra aşa cum se cuvine
În suflet şi în miezul amintirii;
Te du spre ceruri mai senine
Căci ţi-a venit sorocul nemuririi
Pingback: FILIERA SECRETĂ « Madi şi Onu Blog
Pingback: 3 ceasuri bune « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 41) « Blogul lui Teo Negură
Pingback: Rătăcire « Cristian Dima
Pingback: Azi nu e azi « GENUNCHIUL LUMII
Saru’mina.
Am fost aici si azi-noapte,toata familia.
Se adinceste tacerea din noi si oriciti,orice ar spune,mai tacem si pentru noi si pentru el.
Alexandru , să păstrăm tăcare şi capul să-l plecăm smeriţi, să acceptăm destinul, dar să nu acceptăm niciodată ca numele marelui poet al neamului românesc să fie hulit.
Frumos omagiu, dragă Aurora…
Dumnezeu să-l odihnească pe om, veșnică nemurire Poetului!
Mirela, nu ştiu dacă sunt suficiente cuvinte pentru a-l omagia pe Adrian Păunescu !
Pingback: Pagina nu a fost găsită « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
L-am prețuit în timpul vieții și o vom face mereu, cei care i-am citit scrierile și le-am cântat în același timp cu Maestrul în Cenaclul Flacăra.
Gândurile mele curate pentru Stropi de Suflet și felicitări autorului acestui poem!
Geanina, of! Cât de tare vibra scena de tumultul Maestrului şi noi odată cu EL !
Pingback: 2 PA-URI CU ŞI FĂRĂ FRICĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
Deseori, ma intreb, daca toata tevatura declansata in jurul plecarii poetului, nu este un pretext, o incercare de a ne privi in oglinda propriilor cuvinte,, care, ce pretuire ascund, decat cioburi, dintr-un orgoliu de nedepasit?Ca si cum, grandoarea lui, ar avea nevoie deminimitatea mea!Exclud media, care asemenea cioclilor, isi castiga existenta, sau celor cu suflete bolnave, fericiti de ocazia unor rautati.Un soi depaine si circ, in lacrimi!
Onu, iartă-mi te rog întârzierea răspunsului dar am două motive:
– nu ţi-am înţeles poziţia şi mi-a fost teamă că interpretând greşit te-aş putea răni cumva şi eu nu vreau să rănesc pe nimeni.
– am probleme serioase care imi diminuiază mult timpul acordat calculatorului şi am dat răspunsuri doar acolo unde nu a necesitat o concentrare şi cuvintele au curs.
Ca să revin la primul punct deşi , repet, nu am înţeles spre cine concret este îndreptată dezaprobarea şi oprobriul tău, vreau să îţi spun punctul meu de vedere, care probabil contravine cu ceea ce gândeşti, dar asta nu schimbă cu nimic plăcerea de a dialoga cu tine sau de a-ţi citi cu plăcere postările şi comenta în măsura în care timpul îmi permite.
Eu nu pot folosi termenul de tevatură când este vorba de atmosfera în jurul morţii unui om, oricare ar fi acela. Mi se pare o persiflare a suferinţei celor pentru care dispărutul a fost tată, soţ, frate sau orice alt grad de rudenie şi creştineşte ar fi să fim umani.
Fiind vorba de Adrian Păunescu, a fost un om deosebit de dotat intelectual, a avut o memorie prodigioasă, a avut un talent remarcabil în versificare, a avut o putere ieşită din comun de a electriza mulţimile fapt ce nu este la indemâna oricui – a fost un naţionalist fără să fie şovin, lucruri ce nu le poate contesta nimeni, nici măcar cei mai aprigi adversari. Rău sau bun, timpul va fi un bun judecător. Gândind astfel consider că acest om putea fi iubit sau urât, în nici un caz ignorat şi atunci mi se par fireşti toate manifestările în extreme . Sunt convinsă că în acele zile, nimeni nu a scris din orgoliu ci din pasiunea cu care l-a iubit sau urât. In ce mă priveşte, poezia lui şi-a găsit puternic ecou în inima mea, dar nu am pretenţia ca şi alţii să simtă la fel, nici nu intenţionez să polemizez apărându-i poezia, fiindcă şi în acest caz nu eu sau alţii care i-am iubit poezia ci tot timpul va fi cel care va hotărî dacă a fost un mare poet sau nu.
” Pâine şi circ în lacrimi”… ? Onu, pentru Dumnezeu! A murit un om!
Ce dezamagire, sa crezi doi ochi frumosi, cu ochelari pretiosi
Sa aspiri la un raspuns potrivit, cand cu laude desarte, nu l-ai pregatit!
Solitaire, de ce oare te grabesti,
Pe Aura cu versuri s-o necajesti?
Daca nu raspunde nu e suparata
Ci pragmatice treburi o tin ocupata.
Sa nu vorbim de rau pe cei plecati
Sunt dusi, si sper sa nu fie uitati…
Un mare poet ne-a parasit, pacat!
Retinem poezia, nu omul judecat!
World of Solitaire, aparenţele pot înşela. Nu iau în seama jignirea, dar te rog priveşte mai atent blogul meu. Consider că atitudinea mea a fost a omului modest care nu a făcut nimic pentru a atrage atenţia. Nu am dat nici măcar ping-uri pentru a atrage atenţia că am scris ceva nou. N-am comentat niciodată in doi peri şi trei cuvinte. Nu am lăudat gratuit, iar când am făcut-o n-am spus „frumos” ” superb” sau „fantastic” ci am argumentat astfel, încât de multe ori comentariile mele au depăşit cu mult ca substanţă şi intindere postările de pe blogul personal. Nu ţin să urc în clasamente, n-am nici un fel de ambiţii de acest gen şi nici măcar nu vreau să impresionez cu ceva. Eu scriu din plăcerea de a scrie, mai ales pentru cei mici care sunt infinit mai sinceri : când le place râd, când nu pleacă la joacă plictisiţi.
Mai pot ceva sa spun?Pe tine, si pe Araceli,de v-am suparat, fara ganduri cu pacat?Mi-e peste mana mustrarea ce de la tine primesc.Poate mai bine, puneam muraturi?Nu vreau sa credeti, ca pe poet nu-l pretuiesc am urmarit ceremonia, cu o stare, cum nu se poate descrieMi s-a parut un spectacol grotesc, o gluma neinspirata.Eram si manios de la un blog.Atasez secventa, de la care am fost intors pe dos:
Într-un blog, aşa zis”Marius Cruceru”, citesc metastazele inerente cancerului răutăţii, al invidiei, al maimuţărelii nulităţilor.Oripilat să aflu că personajul îşi spune credincios şi că se consideră o victimă a lui Adrian Păunescu, am încropit ironia, ce mi s-a părut adecvată ipocriziei individului:
Este clar!
Că în Cenaclu, nu te-a prins
De Cadavru-I tragi întins
Bănuiam profilul hâd,
De jivină carpatină
Ce sub mustaţă, bala-i curge,
Parcă pe Poet, l-ar plânge.
Nu mă mir, cum trepăduşii
S-au pornit.., de sânge.., la amuşinat
Fără teamă..,nu mai mişcă.
E un cadavru-mbălsămat!Onu
Cred ca pe fondul acestei stari sufletesti,am comentat.Si, inca ceva, ce poate n-ai sa crezi: N-am fost de acord cu moartea lui. Un tip, de complexitatea mea ssufleteasca, are nevoie de alt sistem de coordonate. Cam asta pot spune, dupa lectia data de tine s de Aracelli.Sine ira et studio! Onu
World of Solkitaire, învață să pui corect VIRGULA! E strigător la cer cât de greșit scrii!
World of Solkitaire, NU CUNOȘTI LIMBA ROMÂNĂ, NU FOLOSEȘTI CORECT SEMNELE DE PUNCTUAȚIE ȘI JIGNEȘTI AUTOAREA ACESTUI EXCEPȚIONAL OMAGIU.
Stimată Doamnă, tot respectul pentru dumneavoastră, tot regretul pentru plecarea omului Păunescu și toată bucuria pentru că ne-a lăsat POEZIE adevărată! POETUL Adrian Păunescu!
Numai bine!
Andreea,
Multumesc!
Dar ce–ti veni, sa ma musti, asa de rau?
Simti ca nu-s tare-n argou?
Mai fatuca…, fii… cuminte!
Doar asa, poti avea minte!
Repeti, ca un bazait,
Ce la o ca tine-ai auzit?
PS.Apropo, ai cumva coordonatele:28,163 si 65?
Ca sa vezi, ca sunt un Domn, si nu-ti scot caracterul la vizionare!
Nu subscriu acestui comentariu, dar mi-am propus să nu sterg nimic. Fiecare poartă semnătura propriilor gânduri şi convingeri.
Andreea, mulţumesc pentru trecere. Vizita ta mă onorează, iar tot ce gândeşti este in ton cu gândurile mele, un motiv în plus să-mi doresc să-mi fii oaspete pe blog. Mulţumesc mult pentru aprecierea făcută asupra postării şi inima imi bate mai tare, stiind că poetul Adrian Păunescu are tot mai mulţi admiratori ai poeziei sale.
Zadarnic, ma zbat
Nu pot sa impac
Fiinta alintata
In rime leganata
Asta-mi fuse soarta
S-o cunosc, s-o pierd
In cuvinte aspre
Ce nici eu, nu-mi iert!
Si, ca un facut
Taina Araceli,n-a mai aparut!
World of Solitaire,
E doar o părere!
Prietenia nu piere
La primul dezacord
Apărut în word.
Totul acum e clar
In versuri vorbim iar!
„Taina Araceli” a fost plecata,
Dar nicidecum nu este suparata.
Solitaire, mesajul tau l-am inteles,
Sa nu apar n-am niciun interes…
Esti iertat, sa ne fie foarte clar:
Nici nu-ai fost certat macar!
Revenim la versuri si triouri,
Eu, tu si Aurora in rime si ecouri!
Salut drag, Araceli iubită
Pe blog meu, mereu binevenită.
Răspunsul e pe gândul meu
Aşa cum tu ai intuit mereu.
Delicata Araceli,
Doar o zi, ai fost plecata,
Ca s-a si gasit o fata(?)
De virgula-mi suparata
Pe-al Aurei blog sa lase-o pata
Dar echilibrul tau nobil
I-a spulberat gestul ignobil!
Cata bucurie
Fi-va iar prietenie!
Oare mi se pare,
Aura nu a plecat?
Nu e ce-am crezut,
Ca s-a suparat?
Vai, cum ma pripesc,
Sa o banuiesc
Nici vorbă să plec!
Pe blog imi petrec
Clipe cu mult drag
Şi prietenii-n prag
Cu drag îi primesc
La ceartă băiete
Eu nu mă gândesc.
Iar diferit de gândim
Găsim drumul drept
Să ne lămurim.
Andreea, pe Solitaire sa-l dojenesti
Cu un ton mai bland; asa gramatica
Sa i-o explici mai bine reusesti…
Au vraja de pe blog vrei a o strica?
Si cred ca, dincolo de forma,
Ar trebui sa ne intrecem in mesaj,
Pentru ca in cuvinte e o aroma
Dincolo de o declinare si de caz!
ARACELI, blanda fata
Multumesc!
N-a fost dojana
Nu are cum o face
O biata teleghidata
De-o si mai biata bloggfrustrata! Onu
Solitaire, stai linistit,
Comentatoarea nu a revenit.
Probabil a inteles ideea:
Vorba dura strica poezia!
Araceli Desfatare,
Simt cum la finalul fericit
Ai contribuit nepretuit
Si nu gasesc alese rime,
Sa ma exprim, pe merit cuvenit. Onu