Mare veselie, mare!
Merg copii la plimbare,
Alergând, ba-n sus, ba-n jos,
Si jucându-se frumos.
Deodată din tufiş
Se aude fiş-fiş-fiş…
Se apropie cu teamă
Gata ca sa dea alarmă.
Dar, când colo, ce să vezi?
Dintre ierburile verzi
S-a ivit un ghem de ace
Dornic şi el să se joace.
Un arici! strigă copiii !
Are ţepi ca trandafirii,
Dar e mic şi e vioi!
Să-l luăm acum cu noi!
Această poezie o mai găsiţi şi aici:http://blogulise.wordpress.com/2011/04/29/animalice-ariciul pentru că am compus-o în 20 de minute la cererea expresă a lui Zamfir, pentru prietenii lui danezi veniţi în excursie pe meleaguri romaneşti şi însoţiţi de Zamfir peste tot.
Hai, veniţi să vă jucaţi şi voi:Cristian Lisandru,Clipe de Cluj, Gabi123, Gabriela Elena, Vania,CELLA, Daurel, Minoki, Cristian Dima, Caius, Gabriela Savitsky, Snejinka, Cati,Ganditorul,Napocel, Virusverbalis, Bunatati simple, Ioan Sorin Usca, Gabi Cimpoca, Angela, Carmen Negoiţă, Redsky, Baghi, Silavaracald, Gabriela Ilieş, Carmen, Georgiana, Gabriela Neagu, Teo Negură, Veronicisme, Rezonanțe imposibile, Buimacii. Xaba, Flavius, Gina,Grișka mustăți lungi, Mirela, Elisa, Rocsana, Geanina, Cammely, Vania, Zamfir, Nea Costache, Rocsana, George, Alex, Se-cret,
Minunat! Vei primi in curand ceva frumos…o sa vezi!
O poezie draguta, ce spun eu, fermecatoare, ca tot ce scrii! Si ai gasit o poza absolut incantatoare, un scump de arici. Sper ca va fi o noua carte! Te imbratisez Auras, numai bine! 🙂
Mirela, dacă tu vezi ariciul meu într-o carte, eu deja imi imaginez desenul tău lângă poezie! Si eu te îmbrăţişez cu mare, mare drag!
Ia să-l dăm de-a rostogolul, ca vulpea, să-i vedem burtica moale! N-o să ni se mai pară chiar ca o fortăreață țepoasă. 🙂
Silavaracald, m-ai făcut să râd gândind ce simpatic trebuie să fie un arici cu lăbuţele în sus şi tu gâdilându-l pe burtică!!
dacă SCAI s-ar fi trezit
sigur ar fi fericit
că mai este cineva
care-i scrie-o poezea
el e mic şi hibernează
dar am să o leg cu-o rază
să-l trezească-n versuri blînde
şi-n rîset de copilaşi jucăuşi şi minunaţi 🙂
Cella, îţi mulţumesc. Mi-ai scris nişte versuri adorabile! parca te vad legând cu o rază poezia şi mângâind ariciul!
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 66) « Teo Negură
Tu ai mai vazut arici in ultima vreme? Mie mi-s atat de dragi… dar parca si sunt atat de rari…
Teo, Liana are o curte imensă cu doua livezi, în care mişună în voie doi arici. Vino să-i vezi!
Daca e vorba de joaca, eu sunt prima. Fie si cu un arici. 🙂
Shayna, este un arici jucăuş foc, îţi trebuie antrenament serios, dar… ne descurcăm noi! Hai la joc!
Pingback: Alessandro Allori (3 mai 1535 – 22 septembrie 1607), pictor italian « my heart to your heart
Da, vrem să ne jucăm; să luăm cu noi
Acel ghem cu năsuc strălucitor! 🙂
Napocel, iţi fac loc cu drag la joc şi dacă ne ghidăm după năsucul strălucitor, joaca poate continua până târziu! Lumină este!
Pingback: Am zarit lumina pe pamant « Rokssana's Blog
Un arici acu’ntr-o vara,
Isi scrintise un picior
Si amu tragea sa moara
Sub o tufa de mohor.
Fratilor, sariti va rog!!
Nu vedeti ca sunt olog?
Dau un dinte, dau o teapa
Pentru un pahar cu apa!
Uff! Ce sete !
Si ce soare!
Cum s-ajung in trei picioare,
La o apa curgatoare?
RoKssana, ariciul meu este vesel şi bun la siuflet şi cred că o să-l oblojească pe nefericitul seamăn al său!
ce dragut….
Rokssana, mă bucur că ai revenit şi ai putut constata că ariciul tău este pe … lăbuţe bune. Dar nu te mai las să pleci fiindcă îmi pari un tovarăş de joacă ideal!
pai as fi vrut sa ma joc si eu dar n-am indraznit…ok…raman cu voi la joaca..multumesc: 🙂
http://cella-blogoblomovian.blogspot.com/2011/02/hibernam-da-ni-dor.html
EL, este SCAI 🙂
iubăreţ şi drag
Pingback: Ai apărut tu « Blog de furăciuni 2
M-am jucat si eu cu ariciul de aici.
O colega avea acasa un arici pe care l-a adoptat.
Frumoasa, draguta poezie.
Gabriela, deci asta este cauza oboselii ariciului : te-ai jucat tu cu el! Si colega ta nu a avut niciodată surpriza să găsească ghemul de ace in patul ei? Iţi mulţumesc pentru vizită!
Prezent – prezent! si eu vreau sa ma joc 🙂
Cât de dragalasi sunt aricii… a meritat sa scrii o poezie sensibila!
Carmen, sigur că nu putem să ne jucăm fără tine. Ii vom face si o pălăriuţă!
Ce-am gasit la Stropi, aici?
Ati ghicit, un arici..!
Este unul unicat,
Fiindca e ..versificat! :))
Si ariciul unicat,
Bucuros că-i vizitat,
Te salută zâmbitor
Şi-ţi dă apă de izvor,
Fiindcă vinul… ai ghicit:
Este-acum în deficit!
Eu un asa arici simpatic, insotit de o poezie atat de gingasa- nu am vazut niciodata. 🙂
Gabriela, vino să îl vezi limbându-se în voie prin grădina !
Pingback: Miercurea fără cuvinte 3 – rostul mişcării « Teo Negură
Pingback: Lacrimi-lăcrămioare şi zâmbete-zambile « Gabriela Elena
Am venit si eu la joaca.
Ce daca ne inteapa putin. 🙂
Mutrisoara lui se potriveste atat de bine cu strofa a doua:
„Deodată din tufiş
Se aude fiş-fiş-fiş…
Se apropie cu teamă
Gata ca sa dea alarmă”! 😛
Gabriela, he-he… ce de inşi ne-am adunat la joacă!!! Nu ai grijă! Nu înţeapă deloc… ştie să se joace!
Pingback: Ultimul Mitropolit – 20 « Ioan Usca
Mamăăăăăăă…, ce dulcic e!!!
Şi eu l-aş lua cu mine. 😆
Cammely, dacă am reuşit să aduc un zâmbet, înseamnă că mi-am atins scopul. Iţi mulţumesc de vizită.
Ulise m-a rugat să-ţi spun că o păţeşti, dacă pune laba pe tine. Ai omis să precizezi că poezia fost scrisă pentru postarea http://blogulise.wordpress.com/2011/04/29/animalice-ariciul de pe blogul lui.
Zamfir te rog să-i spui lui Ulise că mi-am însuşit observaţia şi mă conformez imediat. Intru acum în panoul de control şi voi face completarea de rigoare!!!
Multumesc pentru adaos. Riscam ca cei prea dastepti sa ma acuze de furt, fara sa tina seama ca postarea mea era anterioara acesteia.
P.S.: Ulise spune sa nu-ti faci probleme. Te-a iertat si pentru ca nu ai scris inca poezia despre … el-insusi!
Am intalnit cativa arici in copilaria mea: locuiam langa hipodrom, si erau arici. Deasemenea dupa ploaie puteam sa culeg ciuperci, indeajuns de-o ciulama, cu mamaliguta.
George, eu întâlnesc destul de des arici şi de fiecare dată încerc să-i determin să accepte să mănânce din mâna mea. Uneori reuşesc, alteori nici măcar nu-şi arată boticul.
Ciupercile… mă întreb unde şi de ce au dispărut?! În locuri care altădată erau pline de ciuperci, acum abia de mai găseşti două-trei ciupercuţe. Imi amintesc cum plecam cu bunicul să culegem ciuperci şi numai într-o oră-două ne întorceam cu sacoşele pline.
Felicitări Aura!Poezia este foarte drăguță și ai compus-o cred într-un timp foarte scurt.Mie îmi place mult.
Ervin, într-adevăr am scris-o la cererea lui Zamfir, în doar 20 de minute, fiindcă aşa a fost cererea!!! Mă bucur că îţi place!
Pingback: Posibil blogroll « Ulise al II-lea – blog canin
Pingback: Posibil blogroll | Amintiri din filumenie
Pingback: Posibil blogroll
Imi plac aricii, dar, mai mult, povestile tale cu ei.
Ce poezioara frumoasa! m-a chinuit si pe mine „talentul” si am avut o tentativa de a scrie o poezie despre arici, chiar in aceasta perioada i-am pregatit fetitei o lectioara despre arici, cateva notiuni elementare… Mie imi plac foarte mult aricii… sunt atat de dragalasi si delicati 🙂
Melly, râd şi acum de coincidenţă. In acelaşi timp şi tu şi eu citeam şi comentam poezia „Ariciul” dar fiecare pe blogul celeilalte!! este foarte instructivă lecţioara tza despre arici şi sunt convinsă că micuţa ta a savurat-o!
Dar ca sa o poata memora trebuie sa fie cat mai scurta! Asa ca am impartit-o in doua, partea despre arici si aventura cu vulpea. Dar cum spuneam… nu am talent scritoricesc, si recitind poezia dumneavoastra imi dau seama ca a mea e departe de a fi… o poezie :))
Ei Melly, las-o pe ea să aleagă dacă o va memora sau nu. Dacă va dori să o memoreze îţi va cere să i-o tot repeţi! Legat de poezie… ai tot timpul să exersezi şi să excelezi cândva. Succes!
Desigur ca o las pe ea sa aleaga daca o va memora sau nu… eu doar i-o repet de cateva ori si ne jucam cu un arici micut din plus, si presimt ca va face la fel ca alta data, intr-un moment dat m-a surpins cand a inceput sa recite, asa cu cuvinte stalcite alte poezioare. Am ramas atat de uimita! Pate intr-o zi ma va uimi si cu ariciul… spus de cuvintele ei intortochiate 🙂
Melly, eşti o mămică grozavă! Cred că ar trebui introdus titlul de „mămică talentată”. Eu te-aş nominaliza fără să stau pe gânduri!
Va multumesc frumos pentru cuvintele frumoase, dar nu le merit!
Hei, hei! Melly, cum să nu meriţi? Păi tu nu observi mămico câte faci pentru puiul tău?