Intr-un coş, mai multe fructe,
Spuneau vrute şi nevrute.
Fiecare povestea
Intâmplări din viaţa sa.
Zice mărul Ionathan:
-Mie-mi trebuie un AN
Să ajung aşa frumos
Mare, roşu şi gustos:
-PRIMÂVARA, sunt o floare
Albă şi mirositoare.
-VARA mângâiat de soare
Cresc din ce în ce mai mare.
-TOAMNA mă roşesc mai bine
Şi pot hrăni pe oricine.
Sunt cules şi aşezat
In cămară la păstrat.
-IARNA plin de vitamine,
Fac copiilor mult bine
Şi pe toţi ce-mi sunt amici
Îi fac din pitici , voinici !
Excelente versuri Stropi de suflet!Ce personaj drăguț și gustos este acest Ionathan.Și eu îl prefer.
Ervin, în mine ai un concurent serios la mâncatul merelor! Iar Ionathanul este de departe mărul preferat, deşi ulterior s-au creat o mulţime de soiuri
Minunata poezie! Cât de dulce te-ai exprimat: „Şi pe toţi ce-mi sunt amici
Îi fac din pitici , voinici !”
Sa ai un start bun în saptamâna ce a început! 🙂
Carmen, cu plăcere îţi fac o invitaţie în virtual la un suc de mere. Si tu să ai o săptămână minunată!
Pingback: De dorul tău « Blog de furăciuni 2
Pingback: Imnul Regal « lunapatrata
Pe-aici, pe unde traiesc, toate merele se dau Ionathan(e), dar, in fapt, nici unul nu e! ”Ia, ca-i ionatan”, imi spunea mama cand eram mica, intinzandu-mi cate un mar. Si ma pacalea, facandu-ma sa-l mananc, cu sentimentul ca un mar ionatan e ceva special, doar pentru mine. Uite, la asta m-am gandit acum Aura, citind despre marul tau. Te sarut!
Gabriela, ionathanul este de neconfundat pentru cunoscători, prin aroma şi gustul specific, dar până la urmă, aproape că nu mai are importanţă soiul dacă ne gândim la valoarea lui nutritivă excepţională. Este unul dintre f. puţinele fructe care se pot consuma crude în anumite situaţii patologice ce exclud crudităţile. Te îmbrăţişez cu drag
Pingback: Părerea Cacofonului Român « Gabriela Elena
Pingback: Rokssana's Blog
Pingback: Miercurea fara cuvinte- danseaza blues… « lunapatrata
Pingback: miercurea fara cuvinte-2(Wordless Wednesday) « Rokssana's Blog