Desigur, cea aşteptată este CARMEN de la care a pornit această miercure tăcută. Am şi martori: Xaba,CARMEN,Daurel, Vania,Rokssana, Nea Costache, Theodora, MaxPeter, Zinnaida,Zina,Teo Negură, Clipe de Cluj,Cristi, G1B2I3, Gabriela Elena, Luna Patrata, Supravietuitor, Gabi Cimpoca,Tu1074 , Vera,Florina, Mirela Pete, Ulise.
Pingback: Miercurea fără cuvinte. The lead vocalists rock « Mirela Pete. Blog
Foarte mult mă bucur că ai venit :)!!!
Era deja timpul !
Ervin-Ervin, mă emoţionezi!!
Tocmai despre caini vreau sa scriu; azi.
Daurel, excelent! Este un subiect generos ! Abia aştept să citesc.
Așa te-am așteptat și noi și ne-am pus aceleași întrebări :Vine…nu vine…vine… 🙂
Ervin, ce cald şi prietenos este mesajul tău! Iţi mulţumesc.
Prima fotografie e colossala:) Atat de scump e catelusul ala care isi astepata stapanul.
Seara linistita si caldura multa in suflet!
Tudor., este o căţeluşă şi o cheamă Lola. Aşa mă aşteaptă de fiecare dată, iar eu o răsplătesc cu biscuiţi. Este deyarmant de iubitoare!!!
Mi-a luat Ervin comentariul. 😀 Văzând fotografiile, exact la ce a spus el m-am gândit şi eu. 🙂
Mă bucur nespus că te-ai întors. Aşteptările noastre nu au fost în zadar. Ştiam că până la urmă vei veni, dar doar doream să se întâmple mai repede. Uite că azi este şi miercurea îndeplinirii dorinţelor. Yupiiii…. ai venit! Te îmbrăţişez cu drag şi te pupic!
Carmen, îţi mulţumesc pentru gândurile şi vorbele frumoase. Cu drag.
Pingback: Anton Graff (18 noiembrie 1736 – 22 iunie 1813), pictor portretist elvetian « my heart to your heart
Cum stau ei la poarta, frumosii!
Are si mama un vecin asemanator, doar ca e negru cu alb si la fel de cret!
Cand ma vede, vine la gard sa se joace! 🙂
Gabriela, toţi căţeluşii sunt frumoşi. Imi sunt foarte dragi . Şi-apoi nici nu este de mirare: nu este câinele prietenul omului?
Pingback: Miercurea fără cuvinte.Trei pisici la gard « my heart to your heart
Pingback: miercurea fara cuvinte – 29 -lumea la picioare « Rokssana's Blog
Pingback: Taras şi păpuşa « Ioan Usca
Pingback: Mizzika- incognito si perfecta deghizare « Gabriela Elena
Nu ştiu cum, a ajuns şi la mine un ping. 🙂 Dar, mă bucur să te regăsesc, draga mea!
Noapte buna copii, ţi-am vizitat căsuţa cu poveşti şi ping-ul nu a fost întâmplător!
Stiam de ieri ca vei posta , adica SPERAM! Iata ca ai revenit si nu te voi mai lasa sa pleci, gata, stai si rasfata-ne cu minunatii simple, dar de calitate! Tare dulci cateii, foarte sensibile pozele. ca si stropii tai de suflet.
Sa ai o zi frumoasa.:)
Mirela, ai avut o mare contribuţie la revenirea mea! Voi încerca să fiu mai prezentă! O seară cât mai reuşită îţi doresc şi eu!
Ei, dar cine i-a pedepsit? Stau aşa şi se uită lung, sărăcuţii… 😀
Max Peter, nici vorbă de pedeapsă. Este numai curiozitatea în faţa necunoscutului.
vine,vine… 🙂
bine ai revenit ….
Rokssana, multumesc de vizita si intampinare.
Pingback: Miercurea fără cuvinte : ” Dar eu când mai vorbesc ? ” « Dictatura justitiei
Doamne,daca ar putea si vorbii….
Emahategan, eheeee.!!… dacă ar putea vorbi, n-aş mai reuşi să stau de vorbă cu nimeni altcineva !
Pingback: De ce iubiti femeile, Domnilor? « lunapatrata
Curiozitate canină.
Abbilbal, sunt curioşi fiindcă nu au acces dincolo de linia portii!!
Deci ia uite unde am nimerit 🙂 ce taram frumos 🙂 Catelusa dupa cine se uita de data aceasta, daca dv i-ati facut poza? 🙂 Iar catelusii sunt ai ei?
Buceginatura… Adrian? Aşa te cheamă ? Nici nu ştii cât mă bucur că îţi place tărâmul meu de povesti şi poezioare pentru copii!!!
Sâc! N-ai ghicit! Căţeluşa Lola se uita spre mine fiindcă tocmai veneam acasă, iar soţul meu i-a făcut poza! Căţeluşii sunt ai ei şi erau în faţa portiţei de la grădină unde pisicile (tovarăşele lor de joacă) au acces, în timp ce ei, căţeluşii doar privesc invidioşi prin împletitura de sârmă a gărduţului, visând la momentul când mâţele vor reveni în spaţiuzl comun.
Da, Adrian 🙂 …copii suntem cu totii, oarecum, indiferent de varsta! N-am ghicit, poate data viitoare 🙂 frumoasa armonia intre pisici si catelusi!
Adrian, prietenia lor cu pisicuţele este o tradiţie aici. Mănâncă şi se joacă împreună ! Şi… DA, subscriu, copii suntem cu toţii într-o mai mare sau mai mică măsură. Eu… cred că sunt la grupa mică!!!!!
Pingback: Frizeria cu dichis « Teo Negură
Of, cum mai aşteaptă ea la poartă! Atâta iubire, numai aceste sufleţele dragi ştiu să arate!
O noapte liniştită! 🙂
Alex, câinii sunt primii la capitolul devotament.
Cat de dulci sunt toti… iti vine sa-i smotocesti pe toti. Niste prieteni adevarati, minunati si frumosi. Iti aduc zambetul pe buze instant :). Sa te bucuri de ei! 🙂
Ara, mă bucur în fiecare zi de ei şi ei se bucură şi mai tare mai ales atunci când le încap în lăbuţe papucii mei, care după aceea nu mai sunt papuci ci nişte biete zdrenţe…
la cât sunt de dragalasi si la devotamentul cu care asteapta, precis au primit „ceva bun” 😉
Sa ai o zi minunata!
PS: cel din dreapta fotografiei în trio, mi se pare ca are alb în vârful coditei 🙂 îmi închipui ce jucausi si simpatici sunt! mi-as fi dorit sa-i „zmotocesc” un pic 🙂
Carmen, sigur că au primit ceva bun. Aşa este. Are vârful codiţei alb şi ca orice coker care respectă caracteristica rasei din care face parte sunt jucăuşi din cale-afară!!!
Astepatarea stapanului… poza e foarte sugestiva !
Se simte nerabdarea ingrijorarea …
Samsara, o da! Nerăbdătoare fiindcă ştie că urmeayă festinul cu biscuiţi şi răsfăţul de rigoare.
si a venit sau au asteptat saracutii in zadar!?
Elena, cum să aştepte în zadar? Am venit şi i+am adus biscuiţi! Acesta este protocolulŞ ea mă aşteaptă cu lăbuţele pe poartă, eu vin şi îi dau biscuiţi!!
Chiar ma gandeam unde am vazut catelusul negru pitic, pe care as fi vrut sa il arat unui amic care are si el pechinez negru . Trecand de pe un blog pe altul , nu mai stiu nici pe unde am colindat nici unde ce am vazut .Uneori :), acum am aflat si o sa te mai vizitez.
Pingback: intimate gift