Toarce mama, toarce lână
Şi-ncet un cântec îngână.
– Sfârrrrr, cântă cu ea şi fuiorul
Ţinându-i frumos isonul.
-Mârrrr! Mârâie uşor Grivei:
Ia să cânt şi eu cu ei!
Râde mama şi nu-l ceartă,
Ba chiar îi promite-o tartă,
Iar Grivei încurajat
Mârâie înverşunat
Crezând poate mai degrabă
C-astfel face şi el treabă.
PRIETENI
Astăzi micul motănel
A-ntâlnit un şoricel
Şi e nemaipomenit
Că s-au împrietenit..
FURNICA ACROBATĂ
O furnică acrobată
S-a urcat pe-o ciocolată
Şi cum casă nu avea,
Şi-a făcut castel în ea.!
AZOREL
Azorel e supărat
Fiindcă azi nu a mâncat.
Dar am să îi dau un os
Şi-o să fie bucuros.
URSUL (joc)
Merge ursul pe cărare
Şi caută de mâncare
Pentru ursuleţii mici
Şi pe-acolo şi pe-aici!
Ba şi-aici, şi-aici şi-aici… (Şi îl gâdilăm pe pici!)
Săptămâna trecută , la Poiana Braşov am avut surpriza să constat că ceea ce mi se păruse a fi o căciulă şi lângă ea nişte mănuşi , era de fapt un căţel cu un hanorac roşu cu galben! Surpriza a fost atât de neaşteptată când „căciula” m-a lătrat, încât, cu permisiunea proprietarului, am pozat căţelul şi i-am făcut o poezioară pe care azi o postez pentru micuţii mei cititori.
In poiană la Braşov
Am văzut un trecător
Ce-avea-n braţe-nfăşurată
O căciulă mai ciudată.
Dau să o privesc mai bine,
Căciula latră la mine
Şi din ţoale brusc răsare
Un căţel! Ce arătare!
Mic şi negru ca un drac
Imbrăcat cu hanorac
Ba şi cu gluguţa-n cap
Pare gata de atac !
Alături, un băieţel
Ce privise-atent şi el
Strigă plin de veselie:
-Uite-o jucărie vie!
Imaginea aceasta pe care am întâlnit-o pe un blog-prieten http://creativplace.blogspot.ro/2014/02/din-lumea-necuvantatoarelor.html mi-a inspirat această poezioară:
Miauuu, ce-ai păţit căţelule
De-mi arăţi măselele?
Eşti aşa de supărat,
C-aproape m-ai speriat!
Hai mai bine în duet
Să dăm chiar acum concert:
Tu ham-ham ca un tenor
Eu mi-au-miau în do minor
Şi de-mi cânţi o canţonetă
Am să fac şi-o piruetă!
Nici măcar nu bănueşti
Ce rapid te-nveseleşti!
Împăcarea, bucuria
Iţi aduce armonia.
Veselia-ntinereşte
Tristeţea te-mbătrâneşte!
poza luată de aici:http://web13.net/poze-cu-miel-de-paste-poze-cu-catei-haiosi-catei-mici-si-pufosi/)
PUFI CEL ISTEŢ
Intru în casă obosit
Şi-l văd pe Pufi lungit,
Chiar pe locu-n care eu
După-amiaza stau mereu.
Îi fac brânci şi supărat
El se-aşează lângă pat,
Eu îmi-iau locul mulţumit
Şi-ntr-o clipă-am adormit.
Dar…Pufi, ca tras din puşcă,
Sare şi din aer muşcă,
Latră, mârâie spre uşă,
Trânteşte şi-o găletuşă!
Sar buimac şi mă lovesc,
Dar n-apuc nici să privesc
Că deja Pufi e-n pat
Fix pe locul unde-am stat
Şi cu-un ochi întredeschis,
Parcă-mi zice cu plictis:
Nu-i nimeni! Te-am păcălit…
Şi-acum taci… c-am adormit!