Excroco-milogo-amorosoo!
Ştie că nu e locul lui,
Sus în vârful patului,
Dar la fel ca un artist
Mă priveşte aşa de trist
Încât garda o las jos
Şi îl mângâi afectuos!
Doar atât i-a trebuit!
Dintr-un salt nesăbuit,
A ajuns pe capul meu.
Pălărie … sau trofeu,
Dar de fapt… căţelul meu!
Oricum, CARMEN ştie ce caută el în pat, la şedinţă foto, într-o zi de miercuri!
ce dragalas e…si…normal…jucaus ca un bebe mic ce se afla 🙂
Pandhora, era doar la o şedinţă foto, altfel nu are voie să stea acolo. Da, este tare jucăuş! Cokerii sunt cei mai jucăuşi dintre toate rasele canine.
Pingback: Elucubraţii – Oyoja Onuk « Link-Ping
La treabă că-i târziu !
Abbilbal, nu vezi cât sunt de mic?
Poate ca lasa patul pentru un papuc de casa…
Alexandru, papucii constituie unul dintre felurile preferate de mâncare, altfel nu-mi explic de ce nu mai există nici un papuc întreg!
Catelus de abanos,
Nu-i asa ca sunt frumos?
Cu ochiutii de margica
Ma alint, dar nu-s pisica!
Si ma pun direct in pat
Eeee nici vorba de latrat!
Tusti, apoi sunt palarie
Nu-i asa ca-i fistichie?
Ochelarii i-am furat
Dara nu pentru purtat
Ci sa-i rod si eu putin
Ca imi creste un canin…
Araceli,
daa, îi creşte un canin
Şi probabil e un chin!
Dar cu ce e vinovat
Un biet ochelar lăsat
De-un stăpân dezordonat
Pe o margine de pat?
Şi de crezi că este bine…
Nu vrei să îl iei la tine?
O frumuseţe de imagine …
Mulţumesc!
Doru, imaginea aceasta cu ochi cerşetori este distracţia casei!
Reflexe conditionate…; parca asa se spunea la psihologie.
daurel, da, răsfăţul şi triada „excroco-milogo-amorosso”, au ajuns reflexe condiţionate la animăluţele astea!
Parca e o bucata de catifea neagra, moale, calda si frumoasa! E un dragalas si poezia deopotriva! Asteptam poza aceasta, e chiar peste asteptari…Tocmai ii vazusem mancand pe toti! Ce duce e, lasa-l acolo, ii e atat de bine si tu esti o mama buna pentru toate micile vietuitoare!
O zi calda, ceva mai calda! Mii de imbratisari! 🙂
Mirela, când există posibilitatea de a ţine un animăluţ afară, în aer liber, pentru binele lor este mult mai bine să fie lăsaţi să alerge, să-şi acsundă surplusul de mâncare prin toată curtea, să aibă toată libertatea pe care şi-o doreşte! Asta nu înseamnă căî nu îl alint până la răsfăţ! Iar pentru o şedinţă foto… îl aduc şi la calculator, dacă imaginaţia fotografului o cere!
O zi caldă!!!! Eheee! Poate în sufletele noastre, fiindcă afară se lipeşte mâna de clanţa uşii!Cu drag!
Cât poate fi de drăgălașă ființa aia ! Ce scumpete de cățel ! Să fie sănătos și să-ți aducă multe clipe de bucurie !
Zina, este un ghem negru care reuşeşte să creeze bună dispoziţie în jur!
doamne, ce minunatie ai tu acolo 🙂
o jucarie vie….stiu ca-l iubesti si el simte…e normal sa speculeze orice situatie – e inca un bebe …
Rokssana, acest „bebe” are abilitatea unui adult de a obţine ceea ce îşi doreşte. După cum vezi este în vârful patului !
Mi-au plăcut mult versurile.
Mi-a plăcut de asemenea cum l-ai numit/caracterizat pe fotomodel 😆 !
Ervin, mă bucur că într-o miercuri fără cuvinte ai observat şi cele câteva versuleţe. Iţi mulţumesc pentru atenţia cu care mi-ai privit postul. Eşti singurul care ai observat titlul. De fapt ideea de a pune această poză a pornit de la exclamaţia surorii mele, Liana, în momentul în care a văzut căţelul „vaaai! Acesta este un autentic excroco-milogo-amorosso!!”, ceea ce m-a amuzat atât de tare încât mi-a dat ideea de a-l prezenta blogosferei sub această denumire.
ce bine ca el nu are nevoie de ochelari
Elena, cine a spus că nu are nevoie de ochelari? Păi el ce roade?
acum înteleg eu de unde ai inspiratia asta grozava pentru versuri ! jucaria vie de plus negru e sursa! :)) Tare dulce!
Sa aveti o miercure vesela! Happy WW!
Carmen, sursa o găsesc în tot ce este puiuţ! In ptimul rând omuleţii , apoi animăluţele!
Ce simpatic e!
Îmi place tare mult felul în care ai descris, în doar câteva versuri, o adevărată „bătălie” sentimentală. 😀
Peter, după cum este şi titlul, jăvruţa, are aşa veleităţi de excroc sentimental, încât poate să rivalizeze cu oricare bibed cu experienţă de mare cuceritor!
Vrea ochelari pentru lectură sau știe că așa nu ajungi vedetă decât văzând lumea prin lentilă..
Gina, eşti generoasă în ce priveşte preocupările lui intelectuale! vrea doar să-i ronţăie!
E foarte frumusel! 🙂
Cristi, l-aş putea pregăti pentru o carieră de fotomodel!
Vai ce mutrita draguta, l-as imbratisa un pic 🙂
Cris Mary, te va iubi instantaneu!
Ce pufoşenie! 🙂 Cu privirea aia cam greu să te înduri să-l dai jos din pat. Cred că aşteaptă să-i citeşti povestea de seară. Cartea e deja deschisă. Perna pregătită. După ochişori… cam somnoros… aşa că o poveste cu căţei îl va face să viseze frumos. 😀
Carmen, poveşti spui? Adoarme în front cum este aşezat la căldură!
Ce tare e :))
Foarte fotogenic, poate data viitoare trece la laptop 🙂
Happy WW!
B.D. Laptopul l-a „patrulat” şi chiar a încercat să şi-l adjudece drept pat, dar mi s-a părut mult prea îndrăzneaţă ideea şi l-am „redirecţionat” urgent!
Sub acest aspect, Ulise m-a uimit cu … demnitatea lui! Dacă l-am certat, şi-a primit pedeapsa cu demnitate, dar, pentru moment, nu a mai acceptat să se joace cu mine. Un fel de „doar, nu vrei să te joci cu un prăpădit ca mine”!
Acum, îi aud uşorul sforăit de câine fericit că-l accept în hol în nopţile prea geroase!
Zamfir, cel puţin atâta timp cât este încă suferind din cauza rănilor, Ulise nu ar trebui să aibă motiv să se simtă părăsit şi ştiu că nu îl neglijezi. Mi se pare firesc să fieţinut la o temperatură rezonabilă până i se vindecă rana.
De câteva zile fac serviciul de „hrănitor de pisici” pentru un amic plecat de-acasă.
După aproape o săptămână, „a’ bătrână” a acceptat să vină să mănânce în apropierea mea (cu un toporaş, le toc tacâmuri de pui, pe un butuc în curte!). De ieri, a acceptat şi să vină în casă, să se bage sub sobă, pentru că eu aprind focul vreo oră.
Cea tânără, … îmi face, de-a dreptul curte! Ambele mă cunosc de dinainte. Dar, se pare că cea mică tânjeşte după dezmierdările şi alintările cu care a obişnuit-o amicul plecat. Dacă stau pe scaun, vine în braţe şi se înghesuie în mâna mea, sperând să pricep că trebuie să o mângâi.
Zamfir, mă întreb ce zice Ulise despre noile tale adopţii, fie ele şi temporare! oricum mâţele sunt mari cerşetoare de atenţie şi alintare!
Îţi dai seama că nu i-am spus nimic lui Ulise. Apoi, este doar un job.
La prima vedere pare ca este un pui de urias….
Costin, este doar un pui de coker, dar pozat foarte de aproape.
Pingback: colţul cu vechituri « Colţu' cu muzică
Pingback: RETETE CULINARE de hrană sănătoasă - Paine de casa - » ARTE @ Zinnaida
vai de mine ce scump e ! cum sa nu-l lasi in pat ?
eu am o catelusa (care de fapt e o santajista) in varsta de 11 ani, care si acum face ochii mari la mine si-si cere voie in pat 🙂
Carmen, căţeluşul meu este învăţat să stea într-un coteţ foarte confortabil, în curte, şi este de trei ori mai fericit afară! In casă şi în pat a venit numai aşa… pentru poze!
Pingback: Scrisori parfumate « Mirela Pete. Blog
Pingback: RETETE CULINARE DE HRANA SANATOASA - PAINE DE CASA 1 » ARTE @ Zinnaida
Fa-l IT-ist.. :))
Pingback: ARTA MOZAICULUI ISLAMIC - » ARTE @ Zinnaida
Pingback: Comunicarea prin scrisori… « Daurel's Blog
Pingback: Poveste parfumata.Scrisori, scrisori de dragoste « my heart to your heart
Pingback: Parfumul unei scrisori temporale | innerspacejournal
Pingback: parerea lu' danutz - Daca o saptamana sfarseste prost…
Aura,
Dacă vii la șezătoare, poate îi împletim niște cipicei pe măsură!
Gina, vin la şezătoare, dar ca să spun poezioare, să cânt, să joc….şi să aştept să fie gata cipiceii împletiţi de cele ce se pricep mai bine!
Pingback: O duminică fără plictiseală
Pingback: Azil, Viagra, … Ce n-ai înţeles? « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: scrisoarea lui Alexandru Vlahuţă către fiica sa « Rokssana's Blog
Pingback: Temă de hălăduială viitoare « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Scrisorile-şi revendică parfumul « • Gabriela Elena •
Pingback: Pe chibrituri: Monumentul triumfal de la Adamclisi « Blog de Filumenistă
Pingback: Suveniruri. Life in pictures « Mirela Pete. Blog
Sunt simpatici foc aceşti micuţi „escroci sentimentali”. tare bine l-aţi surprins şi în poză şi în versuri. Cum stă el cu boticul lângă ochelari. Să vă bucuraţi de el, doamna Aurora!
O zi frumoasă! 🙂
Alex, toţii puiuţii sunt simpatici, cu atât mai mult căţeluşii care sunt jucăuşi foc, aşa cum este acest „mic excroc sentimental.
Minunate poezii scrii despre animale,atata drag si iubire regasesc in aceste imagini cu necuvantatoare…te felicit pentru blog,pentru caldura sufleteasca ce o darui pe aceasta cale….chiar esti un model!
Cine nu are drag de animale,cum ar putea oare avea dragoste de semeni!?
modart
Darius, fii binevenit pe blogul mu, printre stropi de suflet. Îţi mulţumesc mult pentru cuvintele calde, atât de generos dăruite.
Pingback: Noi şi ai noştri – 05.02.12 « A.P.I.S. România
Adorable puppy.
Regards and best wishes
Pingback: Vechi scăpărări (050212) | Amintiri din filumenie
Pingback: 8 MARTIE | A.P.I.S. România
Pingback: parerea lu' danutz - Daca o saptamana sfarseste prost…
Dănutz, pe unde umbli?