(imagine luată de pe internet)
IARNA E FRUMOASĂ
Norii stau buluc pe cer.
Ninge-ntr-una şi e ger,
Dar dacă îmi pun cojoc
Ies afară şi mă joc.
Pun patine în picioare
Şi pornesc la întâmplare
Peste apa îngheţată
Cu copiii laolaltă.
Fulgi de nea îmi cad pe nas.
Fac hapciuu! Dar nu mă las.
Nu mă-ntorc acum în casă.
Doar aşa-i iarna frumoasă!
Pur şi simplu adorabilă !
Diana şi Dan, şi voi doi sunteţi adorabili!
asa imi place si mie iarna, Aurora draga :)Cu zapada, su un pic de ghetus, cu cojocele si patine 🙂 superb ai descris acest anotimp. Poezia ta este ca o zi cu soare peste imensitatea asta de zapada. Te pup
Carmen, dacă iarna ar trece mai repede ar fi şi mai frumoasă!!!! Şi mie îmi place, dar abia aştept să vină primăvara să invie natura toată! Şi eu te pup!
Confirm, aprob si semnez… 🙂 Bine-ai revenit, cu versuri pentru copii mici si mari… 🙂 Sanatate si spor în toate!(rima exprès!) 🙂
Melanie, mai trebuie ştampila!!! Mulţumesc de urări! Eh, mai pun şi eu câte o poezioară din când în când! Mă tot străduiesc să postez zilnic, dar nu ştiu cum se face că de fiecare dată apar alte priorităţi… Sănătate şi ţie!
Iarna e frumoasa
in brate cu soba!
de scot nasu-afara
incep sa bat toba! 🙂
o seara buna iti doresc!
Că dă căldură soba, nu zic ba.
De-o ţii în braţe, este treaba ta,
Dar eu prefer trei tobe să le bat
Chiar şi pe zăpadă la un ceai dansant!
Noapte bună!
Am așteptat seara ca să-mi placă iarna, dar numai cea din versurile tale și din foto de aici îmi place! H…apciu facem, dar mai ales brrrr, deoarece nu suport hăinăraia grea pe mine. Așa că , versurile de iarnă DA, iarna însăși, BA! Și uite-așa, le-am împăcat. Teribil cât mă destinde prezența ta, scrisul tău, existența acestui colț al copilăriei și al unui suflet uriaș, nu doar stropi de suflet! Te îmbrățișez cu tot dragul, Auraș! 🙂
Mirela, drept este că nici eu nu mă dau în vânt după iernile viscolite, dar aşa… cât să mai intru în jocurile copiilor, chiar îmi place. Un om de zăpadă, o săniuţă, un schiat, o plimbare privind munţii îmbrăcaţi în alb… eh! Altă viaţă! In rest… să vină primăvara cu soare şi cu flori cât mai repede! Mi-a făcut plăcere să-mi numeşti blogul „colţ al copilăriei”!!! Sună nespus de frumos. Cu drag te îmbrăţişez şi eu.
superba!
Sper să exclame la fel şi piticeii cei voinici !
cu siguranta! 🙂
Aştept confirmarea !!!!
Ce dragut! Chiar ca te face sa-ti placa iarna, de care deja m-am saturat,vreau sa vad ghioceii 😀
Dacă ar şti iarna câţi doresc să treacă mai repede, s-ar ruşina şi şi-ar lua tălpăşiţa fix la sfârşitul lunii februarie!Dar… are şi ea momente frumoase, mai ales pentru copii.
„Viata este frumoasa!.”..este un film american celebru!il stii?
M-am dus cu gandul la el dupa titlul poeziei tale atat de nostime.
Copil fiind tare imi mai placea iarna,asteptam nameti chiar,eram fascinat de troiene albe ,jocuri cu zapada si datul pe partieeeeeee!
Dar acum mi se pare teribil de gri,de apasatoare,cred ca si stratul de ozon lipsa isi spune cuvantul…smogul,platosa de nori peste cer opresc orice raza de soare.
Asadar,zile cat mai insorite de iarna sa ai!
Darius,
Ştiu filmul. L-am văzut de două ori cu aceeaşi plăcere!
Despre iarnă… of! Gândim la fel. Şi eu o aşteptam cu bucurie în copilărie şi nu este de vină stratul de ozon micşorat pentru faptul că nu mai iubim iarna. De vină suntem noi pentru că nu mai suntem (dar nici nu încercăm !) copii şi nu mai putem privi iarna ca pe un dar al naturii ce ne oferă modalităţi inedite de joacă, ci o privim ca pe ca pe un anotimp al vizitelor la farmacie, al facturilor crescute la gaze, lemne…
Şi cum să-mi placă mai ales când este viscol şi rămânem izolaţi dfe restul lumii, fără curent electric… sau când este polei şi suntem nevoiţi să mergem ca melcul să nu care cumva să alunecăm. Eh, dar să ne bucurăm totuşi de momentele în care ninge ca-n poveşti şi să râdem fericiţi atunci când nepoţeii zburdă prin zăpadă asemeni ieduţilor din livezi.
Zi frumoasă şi ţie Darius!
Ce poezie jucausa! Chiar ca este in ton cu atmosfera in care imi petreceam iernile la munte, in copilarie, pe schiuri, strigand cat ma doare gura, din varful partiei la Predeal: „Paaartieeeeeeeee!” 🙂 Ah, ce vremuri… Iernile acelea erau de vis pentru mine. „Unde esti copilarie”… cu schiatul tau cu tot? 🙂
Andrea, putem să ne întoarcem oricând în copilărie. Important este să dorim cu tot sufletul.
Sunt total de acord. Da, fac hapciu, dar nu mă las! 😀
O iarnă frumoasă în continuare, doamna Aurora!
de la 5 ani ma stradui sa citesc doar fiindca poeziile sunt frumoase! Dar poezia este cea mai super!