Viscolul

Este iarnă şi e ger…
Ninge viscolit din cer.
Vâââj-vâj-vîj! Vâjâie vântul
De îngheaţă tot pământul!

Zgribuliţi, ca vai de ei,
In coteţ stau doi căţei:
-Ce-i cu viscolu-ăsta frate?
Că am numai gheaţă-n spate!

Azorică scoate nasul,
Işi drege oleacă glasul
Şi privind-ngăduitor,
Răspunde superior:

-Cum Lăbuş? Nu ai aflat?
Vântul ăsta a turbat,
Fiindcă nu s-a vaccinat!
N-a fost doctorul în sat!

Miercurea fără cuvinte IARNĂ GREA


Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.

Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.

Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.

Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.

CARMEN are mai multe poveşti  tăcute !

Grivei şi gerul

Baba-Iarna a venit
Cu îngheţ şi ger cumplit.
Iarăşi ninge viscolit
Peste sat.

Ar ieşi copii la joc,
Dar e frig şi în cojoc.
Tot mai bun este un loc
Lângă foc.

Doar Grivei mai stă afară
Şi când luna o s-apară,
Va lătra-o a mia oară
Într-o doară!

– Mârrr! Ce frig este în cuşcă!
Sare-n sus ca tras din puşcă
Şi de-o prinde geru…îl muşcă!
Prea l-a supărat!