(poză preluată de pe internet)
Fiindcă vreau să cresc voinic,
Fac gimnastică de mic.
Dimineaţa la trezire,
Sar din pat într-o clipire.
Deschid ferestrele larg,
Aer rece în piept trag,
Dau o tură alergând,
Mă opresc, respir profund.
Mă îndoi din mijlocel
Stânga, dreapta puţintel,
Mă ridic şi iar m-aplec,
Mâna pe podea o trec.
Sar ca mingea fără frică,
Tumbe fac ca Martinică,
Mă opresc, respir adânc…
Gata sunt ca să mănânc.
Ora de înviorare,
Face poftă de mâncare,
Ziua o încep vioi,
Zburd ca mieii în zăvoi.
Oare-i chiar asa? 🙂
Chiar aşa! Incearcă şi ai să vezi, dar ai grijă să execuţi întocmai, mai ales la tumbele ca Martinică!
Cred că asta e valabilă și pentru adulți, sau mai ales! Decât să fugi la calculator, mai bine faci gimnastică. Tonică și cu ritm poezia ta, Aurora, numai bună pentru ora de înviorare! Dar acum…noapte bună! 🙂
Mirela, încerc să conving prin vorbe pe cei mici că este important pentru sănătate să facă acea gimnastică pe care noi adulţii o ignorăm sistematic, cu bună ştiinţă.
Ei, eu fac vreo 2 ore de exercitii zilnic / in afara de weekend,cand is toti acasa/ Ce bine e! Asa ca il inteleg pe asta micu’, doar tumbele alea ale lui Martinica ar trebui sa le aprofundez si eu 😀
Waw! Două ore de exerciţii fizice pe zi? Eşti de admirat!!! Dar dacă nu faci tumbe ca Martinică… degeaba!