Vine parcă e furtună,
Năvăleşte-n bătătură
Şi ridică prafu-n nori!
– Aoleu! Mă trec fiori !
Ce e oare? Ce e oare?
Găini zboară din cuibare,
Gâşte şi raţe grăbite
Sar în lături aiurite,
Cocoşii din aripi bat…
E ceva de speriat!
– O fi vulpea ori mistreţul?
– Aş! Gigel cu făcăleţul,
Care-n fugă, urlând cât doi
Declară aici război
Şi-uite-aşa fără vreo vină,
Jaaap! Loveşte o găină,
Ba şi-o raţă şi o curcă
Şi pocneşte nu se-ncurcă!
Dar, deodată, un curcan
Ce era mai năzdrăvan,
Se îndreaptă spre băiat.
Doar cu fuga a scăpat,
Dar tot s-a împiedicat.
Şi-a julit genunchi şi coate
Şi să mearg-abia mai poate.
Aşa e… că vezi mata
Răul, când îl faci cuiva
Se-ntoarce-mpotriva ta !
Splendid. Sa stii ca toate poeziile tale ma fac sa zambesc.
Eheiiii, dacă nu râzi… degeaba!!
Ah, ce tablou vivant! Gigel, așa prăpădit cum e, a stârnit toată…compoziția! Bine că cineva a luat atitudine, și cine altul decât un ”mărgelat”?! Foarte plină de viață poezia ta, Aurora, ca de obicei, scena e perfect vizibilă și plină de învățăminte. Mii de gânduri bune trimit către tine! 🙂
Mulţumesc Mirela, aceleaşi gânduri dragi îţi trimit şi eu. Da, m-am jucat cu orătăniile şi Gigel de-a războiul şi bineînţeles că răul a fost pedepsit. Aşteaptă şi mărgelatul şi Gigel un desen.
Gigi natafletul, bine ca i-a pus piept curcanul tantos 🙂
Ca Nătăfleţul sunt foarte mulţi copiii care se reped ca năucii la bietele animăluţe mai mici! Trebuia să le pun la colţ reprezentantul!
Cam asa se intampla uneori !Si bine ca este asa,ca lectia sa fie de mic invatata!
ps;Andaluza ce a spus?
Andaluza vocifereaza intr-una de cand a aflat povestea. Zice ca daca ar fi fost ea acoolo,l-ar fi zgariat pe Gigel ca sa-l invete minte sa mai caute pricina fara motiv unor pasari neajutorate. Dar… friptura din „pasarile acelea neajutorate” imi cere intr-una, desi este in post.Zilele acestea vine cu Serafim intr-o scurta vizita la tine sa-ti aduca iahnie de fasole. Zice ea ca este atat de buna incat nu poate sa nu-ti aduca si tie, dar de fapt vrea sa o termine mai repede fiindca i s-a acrit de atata fasole in postul acesta. Ai grija la pereti fiindca nu mai suporta peretii in culoare uni. Umbla cu vopseaua la ea, si unde vede un perete, inmoaie coada in vopsea si intr-o clipa ai fulgere pe pereti.
Pingback: Oglindă, oglinjoară, … | Florina Lupa Curaru
Pingback: Pe chibrituri: Moș Nicolae | Blog de Filumenistă
Pingback: Paza bună | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Maşină bengoasă
Hazlie poezioara si cu talc.Copiii se vor amuza si in acelasi timp vor invata sa nu faca rau in viata.
Când o profesoară de excepţie, ce a predat o viaţă întreagă limba şi literatura română apreciază hazul şi tâlcul versurilor mele, nu poate fi decât o mare bucurie pentru mine. Mi-aş dori ca prin ceea ce scriu să contribui cât de cât la educarea micuţilor, micuţi ce-mi par de la o zi la alata mai înclinaţi spre violenţă, mai lipsiţi de sensibilitate.
Hihi ! Și la păsări tot curcanii fac ordine ! 😀
Curcanul rămâne curcan … şi cu fulgi şi-n pielea goală!
Pingback: Să reflectăm: Băutură cu … surprize | Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Să reflectăm: Lumini pascale | Florina Lupa Curaru
SUpeeeer pozeziaaa! Felicitari!!! 🙂
un titlu foarte sugestiv vietii la tara…ne-am cam saturat de oras!
Atunci no hai cu toţii pe ogor, că este maaare nevoie de mână de lucru!
Frumos şi la oraş şi la sat, avantaje şi dezavantaje!
Pingback: FEMEI IN OGLINDA 20 - Tiziano Vecellio - Zinnaida