LA MULŢI ANI ROMANIA !
Este timpul să privim în jur şi să observăm că peste tot în lume, indiferent de continent sau de tara, sentimentul national este puternic, exista acea mandrie de a aparţine acelui loc, acelui neam , acelei culturi şi dacă vi se pare că ţara căreia prin naştere sau strămoşi îi aparţii nu-ţi oferă atât cât ţi-ai dori, întreabă-te cât şi ce ai făcut tu pentru ea !
ROMÂNI, oriunde aţi fi: în ţară sau peste hotarele ei, nu pregetaţi să vorbiţi copiilor voştri despre ţara în care îşi au rădăcinile şi învăţaţi-i să o iubească.
-Mămico,
Ce-nseamnă ţara s-o iubeşti?
-Inseamnă
Să fii sănătos şi să creşti,
Să înveţi şi să ştii să munceşti
Atât cât fiinţa ta poate,
Să nu te ducă altul în spate.
Inseamnă
Să fii bun, demn şi cinstit în toate
Şi ce vei face, să fie în dreptate.
Onoarea să ştii să-ţi păstrezi,
Să fii cutezător şi să visezi.
Ape, câmpie şi munte şi vale
Pe toate să le simţi ale tale.
Să-ţi fie dragă şi iarba de acasă,
Nici unde să-ţi pară că e mai frumoasă!
Inseamnă
Să fii harnic,mândru şi să iubeşti
Neamul şi limba pe care-o vorbeşti.
Pace şi înţelegere mereu să doreşti
La greu, ţara ta să nu o părăseşti.
Inseamnă
Să nu pleci capul, să mergi tot înainte
Iar de o clipă şovăi, te rog să iei aminte:
Duşmanul ţării este în fapta rea,
In ură, dezbinare şi slăbiciunea ta.
Şi nu uita copile:
Mai am ceva de spus
Unirea este aceea ce ţine steagul sus.
LMA, Aurora si multumesc pentru articolu’-ti inimos…<3
”Ubi bene, ibi patria.” – “La patrie est là où l’on se sent bien.” – “Where I am at ease, there is (my) homeland.” – "patria e acolo un' ti-e bine…" 🙂 nu-s "patriotarda", Franta e patria mea, a sotului meu si-a copiilor nostri, unde voi fi trait peste 33 ani, mai mult decât în România, tara-mi natala…
* * *
cu drag si-o seara placuta… Mélanie
Melanie şi când ai spus ţara natală, ţi-ai asumat-o! Nu o exclude de tot ! Aici este tot trecutul tău, părinţii şi tot ce este imposibil să nu-ţi fi fost drag în copilărie măcar! Eu m-am născut într-un sătuc în care nu am stat decât primii cinci ani din viaţă, dar şi acum am nostalgia ulicioarei în care am făcut primii paşi, a celor două tufe de trandafir alb şi galben, tufe care privite la ânălţimea mea de atunci mi se păreau o imensitate de flori! Ştiu că viaţa ta de acolo şi confortul pe care ţi l-a oferit Franţa te-au făcut fericită – se vede din multitudinea pozelor pe care le postezi – dar, acordă-i şi ţării natale o şansă în inima ta. Pentru tine cu mare, foarte mare drag.
Aurora, multumesc pentru aceste fraze sincere, la care adaug doar atât: nu voi fi uitat vreodata de unde provin, desi sunt cetateana franceza de peste 3 decenii, voi fi continuat sa afirm peste tot, pe toate meridianele unde pasii m-au purtat, ca sunt ROMÂNCA, nascuta-n România, profund europeana, domiciliata-n Franta… Sper ca m-am exprimat corect si ca m-ai înteles unde „bat”… 🙂
* * *
sanatate si numa’ bine, azi si mereu… cu-aceleasi gânduri amicale, Mélanie
Melanie, oriunde ai fi primeşte prietenia şi înţelegerea mea într-un gând învăluit în zâmbet larg ! Cu drag!
P.S. azi i-am ales exprès pe Ionesco si Iulia Hasdeu: 🙂
http://myvirtualplayground.wordpress.com/2013/12/02/welcome-december/#comment-5518
uitai sa te-ntreb: ce parere ai despre românii din tara care au „bloage” unde scriu si se exprima-n engleza?!… 😉 😀
Ooooo! Melanie! Dar eu cunosc o mulţime de insi născuţi în Romania care nu numai că nu au nici cea mai mică urmă de preţuire pentru ţară dar dacă li s-ar oferi 1 leu pe ea ar vinde nu numai ţara dar şi pe mă-sa! Cu scrisul în engleză al bloggerilor este altceva. Mie îmi trec acum prin cap trei motivaţii -probabil sunt şi altele:
1. Sunt bloggeri erudiţi, care scriu lucruri foarte interesante şi care vor să se adreseze şi celor de pe alte meridiane . Corect ar fi să scrie şi în limba romănă, aşa cum faci tu când scrii în engleză, dar şi în franceză! Pentru aceştia, cinste lor!
2. Alţi bloggeri români prin naştere, dar provenind din familii mixte, gândesc în limba părintelui de altă naţie şi este firesc să scrie în acea limbă, sau emigranţii care în altă ţară fiind se exprimă mult mai uşor în limba ţării de adopţie. Aşa este cazul tău: după 30 de ani în care nu prea ai avut cu cine schimba trei vorbe româneşti poţi chiar uita o mulţime de cuvinte şi mi se pare foarte firesc să scii în franceză! Sunt persoane care uită de tot după o perioadă lungă şi nu sunt de condamnat.
3. Alţii vor să convingă lumea cât sunt ei de deştepţi, deşi ar putea să facă acest lucru prin ceea ce scriu.
4. Si ultima categorie (pe care îi acuz) acei bloggeri cărora tot ce este românesc le miroase urât, într-atât încât le este silă şi de limba lor, deşi te asigur că dacă accidental se înţeapă în ceva înjură în cel mai neaoş grai românesc!
După cum vezi, sunt situaţii şi situaţii!
Cu drag pentru tine, Aura
frumoase versuri 😉
Mulţumesc. Aţi citit-o copiilor? Ei ce spun? Au înţeles mesajul?
Pingback: La noapte, vine Moşu’
Auraș, ajung târziu, dar cu bucurie de copil în suflet, deoarece afară ninge ca în Frații Grimm, e o iarnă superbă și așteptată. Da, această poezie e sinceră, e frumoasă și izvorâtă din inima ta mare și bogată. E o poezie pe care o văd recitată și pe scenă, sau poate chiar a fost deja. N-aș pleca de tot din țară, de câte ori sunt în vacanță, abia aștept să ajung acasă. Frumos! Te îmbrățișez cu tot dragul! 🙂
Am recitit acum versurile cu bucurie! 🙂