Mamă, mamă, plouă tare,
Îmi cad stropii pe piciore!
– Nu-i nimic, ploaia e bună,
Spală tot ce e-n natură!
Doar Grivei speriat că tună
Nu-nţelege de ce-i bună
Şi fugind direct spre cuşcă,
Jură că de-o prinde, o muşcă!
Mamă, mamă, plouă tare,
Îmi cad stropii pe piciore!
– Nu-i nimic, ploaia e bună,
Spală tot ce e-n natură!
Doar Grivei speriat că tună
Nu-nţelege de ce-i bună
Şi fugind direct spre cuşcă,
Jură că de-o prinde, o muşcă!
Drăguț Grivei,dar cred că dacă se va obișnui va fi mai îngăduitor cu ploaia 🙂 !
Aaaaaa! Este o idee bună, dar asta ar însemna să-i bat toba în urechi în fiecare dimineaţă până se obişnuieşte cu zgomotele mari! El de tunete se sperie!!!
O fi Grivei supărat
Pe ploaia ce l-a udat,
Dar când va primi un os,
Va fi iarăși bucuros.
Chiar acum mă întrebam
De ce bâţâie din coadă
Tocmai când milos gândeam
Să-l acopăr c-o broboadă.
Misterul l-am dezlegat
Când vâzui că roade-un os!
Viţa-n roz s-a arătat!
De-acum totul e frumos!
Buna dimineata, Doamna Aurora !
Si la mine a plouat
Si-nca sta sa ploua
De ploaie m-am cam saturat
Ca te tine-ncatusat
Mai tot timpu-n casa
Si te-ndeamna la umblat
Dup-o soprana frumoasa ! 🙂
http://youtu.be/EWD04qLscWs
O zi fara ploaie ! 🙂
Cu stima,
Aliosa.
Norii mi te-au ascultat
Şi ploaia a încetat
Şi-acum deja stau la uscat
Rufele ce le-am spălat!
Iar acum ca relaxare
Am s-ascult o voce mare
Mulţumesc şi o zi bună
Toate să îţi meargă strună!
Treaba este că Grivei
are griji ca de căței,
orice-i pare a intrus
să-l alunge e dispus.
Tunetul nu l-a-nțeles
și s-a dus la recules,
și un pic s-analizeze
curtea-n grijă s-o salveze.
Până când o să-nțeleagă
ploaia ce a venit – că spală,
toată atenția lui întreagă
va fi rost cu chibzuială.
Să crezi tu că-l preocupă !
Intră-n cuşcă şi se culcă!
Iar de are şi un os
Îl va roade bucuros
Şi-o să uite şi de ploaie
Şi de tunet şi de baie!
Orice câine are un rost
de a fi paznic bun la post,
de mai are câte un os
este bun de ascuns și ros.
Și-l va roade cu plăcere
când în curte-i a sa vrere,
pace, liniște și bune maniere.
Parol!Bune maniere
Lui Grivei chiar nu-i pot cere! cere!
Roade pantofi lăsaţi la uşă
Mârâie orice mătuşă,
Şi-ncă multe alte toate!
E căţel… şi-atâta poate!
Săracul Grivei!
Simona, Grivei nu-i un timorat. Se veseleşte imediat şi devine viteazul vitejilor cum apare o pisică!
Am vrut să intru pe blogul tău, dar antivirusul mi-a blocat accesul pe motiv sunt viruşi!!! Te rog verifică. S-ar putea să fie altceva care blochează. Numai bine ţie şi prichindeilor tăi-fluturaşi talentaţi…
Mi-l și închipui pe Viteazul Grivei războindu-se cu Ploaia… 😆
Ha-ha! Să crezi tu că se războieşte! Fuge în coteţ şi aşteaptă să plece singură!! Se laudă şi el că o muşcă!