Toarce mama, toarce lână
Şi-ncet un cântec îngână.
– Sfârrrrr, cântă cu ea şi fuiorul
Ţinându-i frumos isonul.
-Mârrrr! Mârâie uşor Grivei:
Ia să cânt şi eu cu ei!
Râde mama şi nu-l ceartă,
Ba chiar îi promite-o tartă,
Iar Grivei încurajat
Mârâie înverşunat
Crezând poate mai degrabă
C-astfel face şi el treabă.
Mamă, mamă, plouă tare,
Îmi cad stropii pe piciore!
– Nu-i nimic, ploaia e bună,
Spală tot ce e-n natură!
Doar Grivei speriat că tună
Nu-nţelege de ce-i bună
Şi fugind direct spre cuşcă,
Jură că de-o prinde, o muşcă!
Baba-Iarna a venit
Cu îngheţ şi ger cumplit.
Iarăşi ninge viscolit
Peste sat.
Ar ieşi copii la joc,
Dar e frig şi în cojoc.
Tot mai bun este un loc
Lângă foc.
Doar Grivei mai stă afară
Şi când luna o s-apară,
Va lătra-o a mia oară
Într-o doară!
– Mârrr! Ce frig este în cuşcă!
Sare-n sus ca tras din puşcă
Şi de-o prinde geru…îl muşcă!
Prea l-a supărat!
Grivei a găsit un os
Şi roade din el voios,
Dar o ciaoră aiurită
Cârâie şi îl irită!
Crrrau-crrrau-crrrau !
Croncăne cioara
De răsună ulicioara.
Mârrrr, mârrr, mârrrrr!
Mârâie Grivei la cioară.
Ea se sperie şi zboară.
Crau, crrrau, crrrau !
Pân-la urmă tot i-l iau.
Crrrau! Crrrrau! Crrrrrau!
Intr-o zi de dimineaţă,
Lăbuş , câine pus pe harţă
Găsi -n curte un fular
Pierdut de un copil hoinar.
Nu-l vrea nimeni? N-are haz!
Cui să-i facă in necaz?
Chiar atunci trecea Grivei.
-Hei, am un fular, nu-l vrei?
Bucuros de întrebare,
Grivei vine-n goana mare
Drept cu botul în fular,
Insă… trage în zadar.
Ham-ham, păi nu mi-l dai?
Ha-ha-ha! Ai vrea să-l ai !
Să ţi-l dau, nici nu visez,
Te-am chemat să mă distrez.
Şi-amândoi înfuriaţi
Trag fularu-ncrâncenaţi,
Mârâie şi strâng din dinţi
Parcă şi-au ieşit din minţi,
Se zburlesc, se-ncordează,
Şi nici unul nu cedează.
Tocmai când e lupta-n toi
Se iveşte… un cotoi.
Ce fular şi ce dispută?
Au uitat de tot de luptă
Si-au ţâşnit după cotoi…
Da-l pierdură în zăvoi!