Zorii abia se iviseră când Lavinia se trezi din somn şi, frecându-şi ochişorii ei mari şi verzi ca marea, încerca să-şi amintească visul frumos ce o purtase parcă toată noaptea într-o lume de basm…
Lângă fereastră globuleţele brăduţului pe care de cu seară înainte – Seara de Ajun – îl împodobise împreună cu mama şi cu Cristina – surioara ei mai mare – sclipeau în lumina beculeţelor colorate.
Il aşteptaseră pe Moş Crăciun până târziu în noapte, dar somnul le-a doborât şi-au adormit…
In somn, Lavinia a visat că Moşul intra în oraş , într-o sanie de argint trasă de reni cu frâuri roşii împodobite cu pietricele în zeci de culori, atât de sclipitoare încât făceau cărare de lumină. Se făcea că a oprit la căsuţa lor. A coborât din sanie, s-a scuturat zgomotos de zăpadă şi a bătut la uşă . Fetiţele i-au deschis şi Moşul le-a zâmbit laaaarg. Era atât de bătrân încât barba îi ajungea până la brâu, dar privirea era prietenoasă, veselă şi nespus de blândă. În spate avea un sac plin cu jucării şi o mulţime de dulciuri pe care l-a descărcat sub brăduţul lor.
Acum , când se trezise i se părea că a fost chiar adevărat şi ca să se convingă sări din pat şi alergă spre brăduţ!
_ Oooooo! Moş Crăciun chiar a veniiiit! Cristiiina, trezeşte-te, a fost Moş Crăciun la noi ! Uite ce de daruri ne- a lăsaaaaat!
Cristina se trezi brusc şi din doi paşi fu şi ea lângă brăduţ şi alături de Lavinia începu să desfacă pachetele unul după altul. Hotărî ca fiind mai mare, să împartă ea darurile între ele şi începu : asta ţie – asta mie, asta ţie- asta mie… şi tot aşa până când ochii negri şi scrutători îi căzură pe o cutie cu bomboane de ciocolată : era atât de frumoasă ! O luă cu amândouă mâinile şi şi-o apropie . Imediat o aromă unică de cacao şi nucă de cocos, cum nu mai simţise niciodată îi gâdilă nările atât de plăcut încât i se umplu gura de apă şi o determină să hotărască:
– Eu iau cutia cu bomboane de ciocolată, iar tu Lavinia pe cea cu jeleuri.
_ Dar nu vrei să le împărţim jumatate-jumătate? întrebă Lavinia.
– Nu, nicidecum!
– Dar miroase atât de bineeeee! Vreau şi eu.
– Da, intr-adevăr miroase foarte frumos, dar uite ce frumos sunt colorate jeleurile tale. Si am hotărât, aşa rămâne.
Ca si cum ar fi înteles că se petrece ceva deosebit, Muţunache, căţelusul lor, zgâria de zor uşa cu lăbuţele cerând insistent să participe şi el la un aşa eveniment. Fireşte că l-au lăsat. A intrat ca o săgeată ţopăind în două lăbuţe când la o fetiţă când la cealaltă.
Cristina şi-a luat darurile şi bineânţeles cutia cu bomboane de ciocolată cu gândul să o pună într-un loc numai de ea ştiut. Abia aştepta să le mănânce. Aroma lor îmbietoare nu îi dădea pace, dar mama le aştepta cu micul dejun pregătit, aşa că o ascunse într-un dulăpior în care nu erau decât lucrurile ei.
Rămasă singură, Lavinia stătu o clipă, apoi gândind la sora ei, desfăcu jeleurile şi le puse jumătate-jumătate în două punguţe.N-ar fi putut mânca fără să îi dea şi ei. Mulţumită, îi dădu lui Muţunache o prăjiturică, că prea făcea tumbe frumos numai ca să primească şi el ceva, apoi se pregăti pentru masa de dimineaţă.
A fost tare plăcut în timpul mesei: fetiţele au povestit părinţilor ce au primit, au râs, au glumit, dar cum fiecare era nerăbdătoare să guste din bunătăţile aduse de Moş Crăciun, au terminat destul de repede. In tot timpul mesei, Cristina nu a avut în nări decât aroma aceea minunată ce răzbătea prin cutia în care aşteptau să fie mâncate bomboanele de ciocolată şi fără să mai stea pe gânduri se duse drept la dulăpior. Dar… vaaaai!
– Nu e cutia meaaaa! Strigă Cristina cu toată puterea să o audă parcă toată lumea!
— Mamaaaaa! Lavinia mi-a luat cutia mea cu bomboane de ciocolatăăăăă!!!!
– Nu-i adevărat ! se apără Lavinia! Eu nu am luat-o! Poate ai uitat unde ai pus-o. Hai mai bine să o căutăm împreună.
Au răscolit toată casa, dar n-au găsit-o. Muţunache participa şi el alergând de colo colo. Obosită de atâta căutare şi supărată, convinsă că numai Lavinia i-a luat-o, Cristina, îl luă pe Muţunache în braţe şi necăjită se aşeză cu el într-un fotoliu. Ca un adevărat prieten, Muţunache încerca să o mângâie frecându-şi boticul de faţa fetiţei. Deodată, aroma aceea minunată, unică pe care Cristina o simţise când a apropiat prima dată de ea cutia cu bomboane, îi inundă nările. Incepu să miroasă scurt şi des şi… ochii îi căzură pe o bucăţică de ciocolată lipită de blăniţa lu Muţunache. Dintr-o dată înţelese totul: prinsese hoţul
– Ce-ai făcut căţel rău şi hoţ?
Muţunache fugi strategic sub patul de unde se zăreau rămăşiţe din cutia ce fusese numai cu câteva minute în urmă întreagă şi atât de parfumată!
Ruşinată că-şi acuzase pe nedrept surioara, Cristina se duse spre Lavinia să-i povestească ce s-a întâmplat. Impăciuitoare, surioara ei o întâmpină cu punguţa cu jeleuri pe care o pregătise pentru Cristina.
Oare întâmplarea aceasta să fi fost pedeapsa lui Mos Crăciun pentru Cristina , fiindca nu a vrut să împartă darul cu sora ei?
Voi ce credeţi?
Aceasta povestire o alatur ciclului „Poveste parfumate” initiat de Mirela Pete, la tema Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog in varianta pentru copii
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/
Rokssanahttp://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/Lilihttp://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/18/ciocolata/
CARMENhttp://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html
Citahttp://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html
Shaynahttp://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/
Max Peterhttp://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html
Vania
http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/
Costin Comba, CELLA, Roxana, Mirela Pete, Calin, CARMEN, Dictatura Justitiei, Lunapatrata, Teo Negura, G1b2i3, Tu1074, Adrian Voicu, Clipe de Cluj, Gabriela Savitsky, Androxa, Napocel, Nea Costache, Ioan Usca, Altcersenin, Sorin, Gabriela Neagu