Zorii abia se iviseră când Lavinia se trezi din somn şi, frecându-şi ochişorii ei mari şi verzi ca marea, încerca să-şi amintească visul frumos ce o purtase parcă toată noaptea într-o lume de basm…
Lângă fereastră globuleţele brăduţului pe care de cu seară înainte – Seara de Ajun – îl împodobise împreună cu mama şi cu Cristina – surioara ei mai mare – sclipeau în lumina beculeţelor colorate.
Il aşteptaseră pe Moş Crăciun până târziu în noapte, dar somnul le-a doborât şi-au adormit…
In somn, Lavinia a visat că Moşul intra în oraş , într-o sanie de argint trasă de reni cu frâuri roşii împodobite cu pietricele în zeci de culori, atât de sclipitoare încât făceau cărare de lumină. Se făcea că a oprit la căsuţa lor. A coborât din sanie, s-a scuturat zgomotos de zăpadă şi a bătut la uşă . Fetiţele i-au deschis şi Moşul le-a zâmbit laaaarg. Era atât de bătrân încât barba îi ajungea până la brâu, dar privirea era prietenoasă, veselă şi nespus de blândă. În spate avea un sac plin cu jucării şi o mulţime de dulciuri pe care l-a descărcat sub brăduţul lor.
Acum , când se trezise i se părea că a fost chiar adevărat şi ca să se convingă sări din pat şi alergă spre brăduţ!
_ Oooooo! Moş Crăciun chiar a veniiiit! Cristiiina, trezeşte-te, a fost Moş Crăciun la noi ! Uite ce de daruri ne- a lăsaaaaat!
Cristina se trezi brusc şi din doi paşi fu şi ea lângă brăduţ şi alături de Lavinia începu să desfacă pachetele unul după altul. Hotărî ca fiind mai mare, să împartă ea darurile între ele şi începu : asta ţie – asta mie, asta ţie- asta mie… şi tot aşa până când ochii negri şi scrutători îi căzură pe o cutie cu bomboane de ciocolată : era atât de frumoasă ! O luă cu amândouă mâinile şi şi-o apropie . Imediat o aromă unică de cacao şi nucă de cocos, cum nu mai simţise niciodată îi gâdilă nările atât de plăcut încât i se umplu gura de apă şi o determină să hotărască:
– Eu iau cutia cu bomboane de ciocolată, iar tu Lavinia pe cea cu jeleuri.
_ Dar nu vrei să le împărţim jumatate-jumătate? întrebă Lavinia.
– Nu, nicidecum!
– Dar miroase atât de bineeeee! Vreau şi eu.
– Da, intr-adevăr miroase foarte frumos, dar uite ce frumos sunt colorate jeleurile tale. Si am hotărât, aşa rămâne.
Ca si cum ar fi înteles că se petrece ceva deosebit, Muţunache, căţelusul lor, zgâria de zor uşa cu lăbuţele cerând insistent să participe şi el la un aşa eveniment. Fireşte că l-au lăsat. A intrat ca o săgeată ţopăind în două lăbuţe când la o fetiţă când la cealaltă.
Cristina şi-a luat darurile şi bineânţeles cutia cu bomboane de ciocolată cu gândul să o pună într-un loc numai de ea ştiut. Abia aştepta să le mănânce. Aroma lor îmbietoare nu îi dădea pace, dar mama le aştepta cu micul dejun pregătit, aşa că o ascunse într-un dulăpior în care nu erau decât lucrurile ei.
Rămasă singură, Lavinia stătu o clipă, apoi gândind la sora ei, desfăcu jeleurile şi le puse jumătate-jumătate în două punguţe.N-ar fi putut mânca fără să îi dea şi ei. Mulţumită, îi dădu lui Muţunache o prăjiturică, că prea făcea tumbe frumos numai ca să primească şi el ceva, apoi se pregăti pentru masa de dimineaţă.
A fost tare plăcut în timpul mesei: fetiţele au povestit părinţilor ce au primit, au râs, au glumit, dar cum fiecare era nerăbdătoare să guste din bunătăţile aduse de Moş Crăciun, au terminat destul de repede. In tot timpul mesei, Cristina nu a avut în nări decât aroma aceea minunată ce răzbătea prin cutia în care aşteptau să fie mâncate bomboanele de ciocolată şi fără să mai stea pe gânduri se duse drept la dulăpior. Dar… vaaaai!
– Nu e cutia meaaaa! Strigă Cristina cu toată puterea să o audă parcă toată lumea!
— Mamaaaaa! Lavinia mi-a luat cutia mea cu bomboane de ciocolatăăăăă!!!!
– Nu-i adevărat ! se apără Lavinia! Eu nu am luat-o! Poate ai uitat unde ai pus-o. Hai mai bine să o căutăm împreună.
Au răscolit toată casa, dar n-au găsit-o. Muţunache participa şi el alergând de colo colo. Obosită de atâta căutare şi supărată, convinsă că numai Lavinia i-a luat-o, Cristina, îl luă pe Muţunache în braţe şi necăjită se aşeză cu el într-un fotoliu. Ca un adevărat prieten, Muţunache încerca să o mângâie frecându-şi boticul de faţa fetiţei. Deodată, aroma aceea minunată, unică pe care Cristina o simţise când a apropiat prima dată de ea cutia cu bomboane, îi inundă nările. Incepu să miroasă scurt şi des şi… ochii îi căzură pe o bucăţică de ciocolată lipită de blăniţa lu Muţunache. Dintr-o dată înţelese totul: prinsese hoţul
– Ce-ai făcut căţel rău şi hoţ?
Muţunache fugi strategic sub patul de unde se zăreau rămăşiţe din cutia ce fusese numai cu câteva minute în urmă întreagă şi atât de parfumată!
Ruşinată că-şi acuzase pe nedrept surioara, Cristina se duse spre Lavinia să-i povestească ce s-a întâmplat. Impăciuitoare, surioara ei o întâmpină cu punguţa cu jeleuri pe care o pregătise pentru Cristina.
Oare întâmplarea aceasta să fi fost pedeapsa lui Mos Crăciun pentru Cristina , fiindca nu a vrut să împartă darul cu sora ei?
Voi ce credeţi?
Aceasta povestire o alatur ciclului „Poveste parfumate” initiat de Mirela Pete, la tema Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog in varianta pentru copii
http://mirelapete.dexign.ro/2011/11/parfumul-zeitei-ciocolata/
Rokssanahttp://rokssana.wordpress.com/2011/11/18/parfumul-zeitei-ciocolata-2/Lilihttp://innerspacejournal.wordpress.com/2011/11/18/ciocolata/
CARMENhttp://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/11/ciocolata-putere-de-seducere.html
Citahttp://cita-topa.blogspot.com/2011/11/ciocolata-regina-patiseriei-si-printesa.html
Shaynahttp://lunapatrata.wordpress.com/2011/11/19/parfum-de-ciocolata/
Max Peterhttp://romanianstampnews.blogspot.com/2011/11/poveste-parfumata-aroma-de-ciocolata.html
Vania
http://ivanuska.wordpress.com/2011/11/20/parfum-de-ciocolata/
Costin Comba, CELLA, Roxana, Mirela Pete, Calin, CARMEN, Dictatura Justitiei, Lunapatrata, Teo Negura, G1b2i3, Tu1074, Adrian Voicu, Clipe de Cluj, Gabriela Savitsky, Androxa, Napocel, Nea Costache, Ioan Usca, Altcersenin, Sorin, Gabriela Neagu
Mai mult ca sigur, pentru că Moşul ştie tot şi vede tot. Cu el nu te pui!… 😀
Peter, bănuiesc că ştiind ce antene performante are Moşul, tu eşti foarte cuminte ! Şi eu la fel!!!!
Pingback: parfumul zeiţei ciocolată « Rokssana's Blog
Pingback: Meaningful Sounds (Life in Pictures 3) « Gabriela Elena
Aaa, precis a fost Mosul. A venit preschimbat la fereastra in vrabiuta sau porumbel si a aflat de lacomia Cristinei. Mosul stie tot ! 😀
Zina, aşa am gândit şi eu: Moşul l-a chemat „la raport” pe Muţunache şi i-a dat dispoziţie să mănânce ciocolata, dar putea să trateze şi cu mine fiindcă dădeam şi eu o mână de ajutor, ba chiar puteam să mă sacrific şi să mănânc singură toate bomboanele…
Pingback: Povestea plăcintarului « Ioan Usca
sper sincer, pentru Muţunache, să nu fi fost prea multe bomboane în cutia şugubeaţă 😉
Cella, la valoarea lui… putea mânca şi două cutii! Am exemplu cokerii mei!!! trebuie – atunci când vin de la magazin – să ridic sacoşa când am în ea biscuiţi sau ciocolată, altfel sunt amândoi patrupezii în ea!!!
Pingback: cu ochii inchisi « Rokssana's Blog
Pingback: Parfumul zeiței Ciocolată « Mirela Pete. Blog
Mi-am luat o pauza de citit si…un baton de ciocolata, pentru a savura in liniste minunataele tale randuri1 Ma bucur nespus ca te-ai alaturat povestii parfumate si cred ca stii ca toti cpiii si adultii cu suflet tanar se vor bucura citind aceasta minunata poveste de ciocolata! Te imbratisez cu drag! 🙂
Mirela, îmi imaginez ce efect catalizator a avut batonul de ciocolată! Nici eu nu renunţ la această plăcere. Unii fumează, alţii consumă alcool sau droguri. Eu… mănânc ciocolată în cantitate decentă, benefică pentru organism şi este minunat. Nu puteam lipsi de la această temă, fiindcă este ştiut : unde este ciocolata, sunt şi eu prezentă!O săptămână minunată să ai!
Cu siguranţă.
Moşul acesta, chiar dacă pare a fi absent din lumea copiilor, câte un an întreg, este permanent la curent cu tot ceea ce se întâmplă. Aşa că micuţii trebuie să fie foarte atenţi.
E perioada în care toţi copiii îşi fac planuri, îşi analizează comportamentul, speră în cele mai frumoase sau în cele mai dorite jucării. Vine, încetul cu încetul, moş Nicolae, apoi apare, din spatele renilor săi, şi Moş Crăciun.
Iar oamenii lasă grijile deoparte, măcar temporar, bucurându-se de porţia de fericire hibernală.
Semnul meu de plăcută lectură, Aura, o zi cât mai bună să ai.
Cristian, adevărul este că mici sau mari, cu toţi îl aşteptăm pe Moş Crăciun. Seara de Ajun este o seară magică în care inimile se deschid şi lasă iubirea să se reverse asupra celor din jurul nostru, dăruind şi primind aşa cum frumos spui tu „porţia de fericire”.
Pingback: Excursia « Ioan Usca
O să le-o citesc şi copiilor!
Mulţumesc!
Lili, eu eu îţi mulţumesc fiindcă faci să ajungă la destinaţie gândurile mele! Eu scriu pentru copii de dragul lor. Te rog mult, comunică-mi reacţiile lor, părerile şi sugestiile lor. Nici nu-ţi imaginezi ce serviciu mi+ai face!
Superb text! Si mie imi place ciocolata amaruie!@ :))
Virusele, daaaarăăă mieeeee!!!!
Data viitoare sa imparta cutia de bomboane in trei, adica si cu Mutunache. 😀 De… catel pofticios ca un copil. 🙂
Frumoasa poveste. Imi place ca ne introduci asa incet – incet pe taramul de basm al sarbatorilor. 🙂
Carmen, data viitoare Muţunache va primi separat împreună cu o invitaţie specială la coteţul personal! Păi da, trebuie să vă obişnuiţi cu gândul că este sărbătoare!
Si eu am catei si desi am incercat sa ii invat cu ciocolata sau bomboane de ciocolata, nu le plac. Nici prajiturile de cofetarie , din care am incercat sa impart din portia mea cu ei. Cred ca ai mei stiu ca zaharul daunateaza sanatatii danturii .
Prin urmare la noi bomboanele sunt in siguranta in prezenta cateilor.
Mihaela, păi atunci trimite-o aici că … se rezolvă! Nu rămâne nici o fărâmiţă. Orice dăunează la orice, numai ciocolata nu dăunează la nimic în teoria trupei noastre de ciocolatari!
Mosul acesta este prea la curent cu totul, povestea o sa o salvez pentru juniorul meu :))) …referitor la ciocolata….trebuie consumata asa, cat se poate de mult :)) daca ramane inseamna ca a fost suficienta 🙂
Adrian, moşul ştie tot, vede tot, nu-i scapă nimic! In ce priveşte ciocolata, indiferent de cantitatate niciodată nu ajunge!
Pingback: Enya, Mozart, Gabi și … noi! Arte vizuale pe muzici bune « Mirela Pete. Blog
Pingback: Noaptebunacopii's Blog
Vom înceta vreodată să-l aşteptăm pe Moşul ? e adevărat de la o vreme îl aşteptăm cu drag în suflet dar important este că-l aşteptăm .
Pingback: Căsuţa poveştilor – Lupul şi cei şapte iezi | Noaptebunacopii's Blog
Pingback: 59 de principii ale profesorului de succes (35) | innerspacejournal
Pingback: Ciocolată | innerspacejournal
Cred ca Mos Craciun a colaborat cu Mutunache sfatuindu-l sa manance bomboanele de ciocolata! Minunata povestire, pentru cateva minute m-a reintrodus in lumea mirifica a copilariei! Felicitari!
Pingback: Dragostea adevarata… « lunapatrata
Pingback: Şedinţă « Gabriela Savitsky
Vreau şi iooooo! 😀
Săru’ mâna şi o săptămână faină! 🙂
Adi Voicu, ai fost cuminte ca să vrei şi tu?
Pingback: Dacă « Gabriela Elena
Pingback: Colţul cu rock clasic – 4 « Colţu' cu muzică