In pădure stropi de ploaie
Cad formând pe jos şuvoaie
Care iau şi duc în vale,
Tot ce întâlnesc în cale.

De sub frunzele căzute
Şi crenguţe de vânt rupte,
S-a ivit o ciupercuţă
Cât aluna de micuţă.

O furnică obosită
S-a oprit pentru-o clipită
Şi s-a rezemat de ea,
Fiindcă ploaia o trântea.

Ce mirată-i furnicuţa
Când vede că ciupercuţa
Dintr-o dată s-a-nălţat!
Oare cum s-a întâmplat?

-Mică eşti şi ne-nvăţată!
(Zice Buha cea-nţeleaptă),
-Tu nu ştii că după ploaie
Cresc ciupercile?O droaie!