Inţelegând ce înseamnă o pasiune,  dedic  cu mult drag această poezie ,  soţului meu ,  mare iubitor al  stupăritului.

STUPARUL
Orişiunde-l mână pasul
Depărtat de-a lui stupină,
El urmează în surdină
Zumzetul drag de albină.

Lujer, frunză, fir de iarbă,
Cupă, smoc sau disc de floare,
Ar dori să găzduiască
Albine culegătoare.

El îşi spune mândru tare:
– Stupul meu e un regat !
Şi ascultă cu-ncântare
Cum zumzăie neîncetat:

Zăbovind două-trei clipe,
Trag licori din floare-n floare
Şi bătând des din aripe
Par mici pete de culoare.

Duc în stup cu grijă mare
Picătura de nectar
Şi în tainică lucrare
Stuparului dau miere-n dar

Pentru el e ca lumina:
Stupina şi cu nectarul.
Floarea-i soră cu albina
Şi albina cu stuparul.