STUPARUL

Inţelegând ce înseamnă o pasiune,  dedic  cu mult drag această poezie ,  soţului meu ,  mare iubitor al  stupăritului.
DSC04480
STUPARUL
Orişiunde-l mână pasul
Depărtat de-a lui stupină,
El urmează în surdină
Zumzetul drag de albină.

Lujer, frunză, fir de iarbă,
Cupă, smoc sau disc de floare,
Ar dori să găzduiască
Albine culegătoare.

El îşi spune mândru tare:
– Stupul meu e un regat !
Şi ascultă cu-ncântare
Cum zumzăie neîncetat:

Zăbovind două-trei clipe,
Trag licori din floare-n floare
Şi bătând des din aripe
Par mici pete de culoare.

Duc în stup cu grijă mare
Picătura de nectar
Şi în tainică lucrare
Stuparului dau miere-n dar

Pentru el e ca lumina:
Stupina şi cu nectarul.
Floarea-i soră cu albina
Şi albina cu stuparul.

Albina

Zilele acestea Simona trebuie să vorbească „fluturaşilor talentaţi” despre insecte şi m-am gândit să-i ofer sprijin .
Melanie mi-a adus pe blog un filmuleţ superb cu o albinuţă şi nu pot să nu preiau . Este minunat! Priviţi:
ALBINA
Alergând din floare-n floare
O albină lucrătoare
Adună pe picioruşe
Polen, iar nectaru-n guşă
Vine-n stup în zbor de sus
Şi descarcă ce-a adus:
Cu polen, puiuţi hrăneşte
Şi din nectar pregăteşte
Miere celor mici, fireşte!
De aceea s-o iubim
Şi-albina să ocrotim.

Alfabetul în versuri – litera A

LITERA A

Când ne naştem fiecare
Spunem A în gura mare!
A-A-A ! Ce mai răsunet!
Se aude – deci e sunet.
Îl numim sunetul A.
Dar, de-l desenăm colea,
Devine litera A.
Parc-ar fi un vârf de casă
Cu un geam şi o terasă.
Dacă vreau să mă şi joc
Îi găsesc lui A un loc.
Am să-l pun chiar la-nceput
În cuvântul aşternut,
An, arici, albină, arc,
Astru, avion şi ac,
Sau îl scriu de două ori
In cuvântul dansatori.

Uite, vezi că nu e greu?
De-acum să înveţi mereu!