I-am spus mamei, ieri senină:
-Nu mai e deloc smântână!
Azi un hoţ cred c-a venit
Şi borcanul l-a golit.
Mama m-a privit deodată
Cu ochi mari, de cer senin:
-Spune-mi mie dragă fată
Nu cumva tu minţi puţin?
Şi avea pe chip lumină
Şi-un surâs atât de cald
Că am spus: eu sunt de vină
Fiindcă mâţa-am săturat.
Şi mămica mea cea dragă,
S-a-ncruntat, dar pân-la urmă
M-a iertat şi m-a pupat
Fiindc-am spus adevărat!