I-am spus mamei, ieri senină:
-Nu mai e deloc smântână!
Azi un hoţ cred c-a venit
Şi borcanul l-a golit.
Mama m-a privit deodată
Cu ochi mari, de cer senin:
-Spune-mi mie dragă fată
Nu cumva tu minţi puţin?
Şi avea pe chip lumină
Şi-un surâs atât de cald
Că am spus: eu sunt de vină
Fiindcă mâţa-am săturat.
Şi mămica mea cea dragă,
S-a-ncruntat, dar pân-la urmă
M-a iertat şi m-a pupat
Fiindc-am spus adevărat!
Adevarul este ca minciuna are picioare scurte! Simpatice versuri! 🙂
Diverse, micuţii trebuie să înveţte acest lucru de mici, ca să aibă ce uita când vor fi mari, sau ca să nu aibă motivaţia de a nu fi fost atenţionaţi de părinţi.
Cata bucurie imi faci cu vesrurile acestea care imi amintesc de copilarie si de bunica!
„M-a iertat şi m-a pupat
Fiindc-am spus adevărat!”
si
„Fiindcă mâţa-am săturat!”
Bravo, cei mici sunt buni, isteti si sinceri.
Asa cum ai ordonat, m-am retras la desenat si iata ca am terminat puzzle-ul cu fructe nostime! Urmeaza cel cu animalute si mai nostime. 😉
Iar apoi ma gandesc la furtul de smatana in favoarea pisicutei dragi! 😛
Te imbratisez! 🙂
Mirela, mă bucur mult că avansezi cu ilustraţiile. Cu cât mai repede sunt terminate cu atât mai bine. Sunt sigură că animăluţele vor fi mai nostime fiindcă pot fi mai uşor umanizate, ceea ce îi apropie mai mult pe micuţi. Spor la lucru!
Am citit aici poezii frumoase si vesele, care merita ilustrate! Va felicit!
Xaba, mulţumesc! Dacă poeziile nu au puţin umor, copiii nu au răbdare să le asculte .
Pingback: Pasi in zapada « • Gabriela Elena •
Pingback: Parfumul poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog
Ador candoarea eroilor tăi- prinzi , cu mare ușurință, în câteva strofe , universul colorat al copilăriei, așa cum este ea- fără jinduitul fond de ten, fără albastru de ochi..doar cu bujori în obrăjori și cu un strop de smântână pe gheruțe!
Să ai o zi senină, Aura!
Gina, eroii mei n-au cum să fie cosmetizaţi fiindcă nu ar mai fi autentici şi nu s-ar mai recunoaşte între ei. Ai spus frumos şi m-a amuzat „un strop de smântână pe gheruţe”. Cu drag.
Ha, ha! Cineva îl moşteneşte pe Nică cel năzdrăvan, din „Amintiri din copilărie”! 😀
O-ho! Şi ce-l mai moşteneşte! Cu muuuuulte plusuri!
Pingback: Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Un zâmbet pentru Meryl Streep. Aplauze pentru The Artist « Mirela Pete. Blog
Pingback: Veneția. Detalii artistice « Mirela Pete. Blog
Pingback: Expoziție de desene semnate Enya Pete, la miercurea în imagini « Mirela Pete. Blog