Un micut catel istet

Auras pt.blog 018
Un căţel micuţ odată,
Cu o voce tremurată,
Se ruga de un dulău
Să-i dea din ciolanul sau.

-Ham, ham, ham, mi-e foame rău,
Vreau şi eu din osul tău!
-Ha,ha,ha, mă faci să râd,
Poate-ţi trag un şut in fund!

-Mârrr! Ia pleacă tu de-aici,
Nu-mpart oase cu cei mici!
Şi-a fugit bietul căţel,
Necăjit şi  vai de el!

Dar deodată s-a gândit
Să-şi ia blana la vopsit
In dungi late, să se creadă
Că-i tigru din cap in coadă!

Şi-uite-aşa dungat apare
Chiar la câinele cel mare.
Stă dulăul şi priveşte.
Să-i dea osul… se gândeşte:

„De nu-l primesc la mâncare,
Când s-o face ăsta mare
Face hap şi mă inghite.
De-i dau osul, ţine minte.”

Şi-i zise cu glas mieros:
-Tigrişor, nu vrei un os?
-Ba il vreau că vine tata
Şi-o să fie masa gata.

-Vine tigrul? Vai de mine!
Am plecat, rămai cu bine.
Poftă bună şi să-i zici
Că eu chiar mă mut de-aici!

-Salutare şi … pupici!
Auras pt.blog 024

5 thoughts on “Un micut catel istet

    • TheNutz ! Pentru ca Grivei (micutul catel istet) are memorate prea putine cuvinte carora sa le stie sensul si fiindca privea foarte curios la comentariu m-am gindit sa-i traduc :”meriti un os cu multa, multa carnita pe el”. A dat fericit din coada si a promis ca nu te va musca daca mai vii in vizita pe aici, deci si eu si Grivei te asteptam bucurosi sa revii.

  1. Le-a placut, si inca foarte mult. Atat de mult incat cel mare a invatat-o intr-o jumatate de ora. Si le-am citit-o pe post de poveste la culcare (eram in deplasare la bunici). Trebuie sa precizez ca la noi poeziile se invata doar daca le plac foarte tare. Altfel si o strofa este prea mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.