LITERA A
Când ne naştem fiecare
Spunem A în gura mare!
A-A-A ! Ce mai răsunet!
Se aude – deci e sunet.
Îl numim sunetul A.
Dar, de-l desenăm colea,
Devine litera A.
Parc-ar fi un vârf de casă
Cu un geam şi o terasă.
Dacă vreau să mă şi joc
Îi găsesc lui A un loc.
Am să-l pun chiar la-nceput
În cuvântul aşternut,
An, arici, albină, arc,
Astru, avion şi ac,
Sau îl scriu de două ori
In cuvântul dansatori.
Uite, vezi că nu e greu?
De-acum să înveţi mereu!
si la A..steptam si A..ltele…..tot A..lfabetul!Catare-s A..tractive..
Pingback: Litera A «
Chiar mi-a fost de folos .Eu sunt profesoara de clasele primare si chiar când am invatat litera „a”, am scris aceasta poezie pe o foaie A doua zi am dus-o la scoala si le-am spus-o elevilor. Toti au invatat-o pe derost!!!!!
Ina, fii binevenită. Scriu pentru a fi de folos copiilor şi dacă chiar am reuşit, este minunat!
Superba poiezie. Și noi am invatat-o pe de rost. Mulțumim mult scriitoarei!!!
Mă bucur mult !
E un site minunat!!! Va mulțumesc pentru cea ce faceti!
Scriu cu bucuria de a dărui!
Multumim, doamna Aurora! Poeziile dumneavoasra sunt foarte bune pentru captarea atentiei.
Şi eu mulţumesc pentru apreciere!