Intr-o zi de dimineaţă,
Lăbuş , câine pus pe harţă
Găsi -n curte un fular
Pierdut de un copil hoinar.
Nu-l vrea nimeni? N-are haz!
Cui să-i facă in necaz?
Chiar atunci trecea Grivei.
-Hei, am un fular, nu-l vrei?
Bucuros de întrebare,
Grivei vine-n goana mare
Drept cu botul în fular,
Insă… trage în zadar.
Ham-ham, păi nu mi-l dai?
Ha-ha-ha! Ai vrea să-l ai !
Să ţi-l dau, nici nu visez,
Te-am chemat să mă distrez.
Şi-amândoi înfuriaţi
Trag fularu-ncrâncenaţi,
Mârâie şi strâng din dinţi
Parcă şi-au ieşit din minţi,
Se zburlesc, se-ncordează,
Şi nici unul nu cedează.
Tocmai când e lupta-n toi
Se iveşte… un cotoi.
Ce fular şi ce dispută?
Au uitat de tot de luptă
Si-au ţâşnit după cotoi…
Da-l pierdură în zăvoi!
Zambesc. M-am simtit copil. Multumesc.
Isis, fii binevenită printre stropi de sfuflet. Dacă ce spui tu este adevărat, sunt fericită: înseamnă că am reuşit ceea ce mi-am propus! Te mai aştept cu un zâmbet şi o vorbă bună.
Aura ,bine ai revenit pe blog ,o zi minunata!
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Octav, multumesc de întâmpinare! Zile frumoase să ai şi tu. Vin acum-acum să văd ce surpriză muzicală mi-ai pregătit!
Descrii in versuri o scena atat de banala, in realite, ca nici nu-ti vine sa pleci trist d-aici dar, mai ales chiar pleci cu alta gandire, o alta perceptie asupra lucrurilor. Te imbratisez cu drag.
Daniela, după ce asişti la aşa dispută crâncenă care se topeşte ca şi cum nu a fost, numai fiindcă apare cotoiul, chiar că te pufneşte râsul! Si eu te îmbrăţişez
Simpatici mai sunt. Animăluţele de lângă noi reuşesc să ne aducă zâmbetul pe buze, de fiecare dată. Gânduri bune şi o seară cât mai frumoasă să aveţi!
Lisandru, animăluţele acestea din poză sunt căţeii mei şi nu numai că mă fac să zâmbesc, dar este chiar imposibil să nu-mi stârnească măcar de două ori pe zi un râs hohotit! Nici nu trebuie alt medicament antistrss sau pentru cei deprimaţi. Iţi mulţumesc pentru gândurile bune şi urări.
sfântă copilărie! aura, ţi-am mai spus, cred, dar o mai repet: numai un suflet nobil şi frumos îşi poate păstra seninătatea, lumina aceasta, cu care tu scoţi la iveală copilul ce doarme în fiecare dintre noi.
cineva acolo sus ţi-a dat un mare har, e un Dat de la Dumnezeu şi mă înclin în faţa omului ce-l poartă.
cu mare drag şi cu prietenie te îmbrăţişez.
Pisica , e minunat să ştiu că poezioarele mele plac. Iţi mulţumesc pentru cuvintele şi gândurile frumoase ce mi le aduci!
…ha-ha-ha…Amuzanta poezioara!
A ras in hohote Monica…are 5 ani,dar tot cu-atata pofta am ras si noi.
,,,,!!Au dat fularul din gura pe cotoiul din zavoi!!…
Liana,, tu şi Monica aţi râs în hohote la citirea poeziei, dar eu am râs în hohote urmărind în direct patrupedele războindu-se pentru fularul pe care în cele din urmă l-au abandonat ca să prindă un amărât de motan care, neinspirat, se uita şi el la spectacolul gratuit ce i-l ofereau Lady şi Lola (cred că ai recunoscut în poză căţeluşele mele)
De când așteptam o poezia nouă, aici, unde stopii de suflet la vedere cântă și ne încântă atât de minunat! Simplă, dar complexă prin multitudinea de tablouri vivante (pe care le văd!), poezia e cuceritoare. Descrie. narează, portretizează. Și totuși, are farmecul versului foarte bine gândit și ritmat, ca rimele foarte bine aranjate la sfârșitul fiecărui vers, ca să fie melodioasă! Aurora, era cazul! Știu că ai atât sufletul, cât și bagajul pline de poezii și frumusețe, draga mea prietenă!
Mulțumesc pentru telefon, nici nu știi cât bine îmi faci! Te îmbrățțișez cu drag! :P)
Mirela, nici nu ştiu dacă merit atâtea laude, dar ştiu cu certitudine că tu îmi eşti o prietenă adevărată. Imi face plăcere să-ţi aud vocea şi mă bucur enorm dacă ştiu că prin aceasta contribui la starea ta de bine. Răspund cu drag îmbrăţişării tale.
Ulise mi-a făcut figura într-o iarnă (avea vreo doi anişori!): ne jucam în zăpadă la câţiva kilometri de Turda şi mi-a furat, literalmente, fesul de pe cap! Apoi, nu a vrut să mi-l dea înapoi mult timp. Mă apropiam de el, o ştergea la câţiva metri. Mă apropiam iar de el, el iar se depărta! Până mi-au îngheţat urechile şi i-am spus că mă supăr pe el, nu s-a potolit!
Zamfir, cred că Ulise, în marea lui admiraţie şi iubire pentru tine, s-a gândit că ţi s-au încins creierii prea tare la calculator şi a considerat de datoria lui să-i mai răcorească puţin şi uite-aşa şi-a arătat el dezacordul în ce priveşte tehnica de vârf! Şi oricum, n-ai de ce ssă te plângi: nu ţi-aa luat încă pantalonii, în dezacord cu atâta înhăinureaală ce e pe noi. Bravo Ulise, să mai faci aşa! Fii ecologist! Înapoi la mama natură! ha-ha-ha !
Merita văzută şi filmată scena respectivă: numai că nu râdea în hohote!
Zamfir, dacă eram acolo, precis că se râdea în hohote !
Zamfir… măcar zâmbea!
Pingback: Copacul … « M's blog
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Vigilență
Frumoasa poezie, am ras cu pofta si mi-am adus aminte ca avaeam si eu candva catei care ma faceau sa rad si sa uit de griji(acum stau la bloc).
Multumesc pentru ppt-uri sunt o minunatie le voi prezenta copiilor la gradinita mai ales ca acum in primele saptamani noi vorbim despre membrii familiei. Si buni intotdeauna are un loc important in inima copiilor . Te pup si iti doresc multa sanatate si bucurii, mai ales de la nepoti .
Nuşa, sper ca şi copiilor de la grădiniţă să le placă! Cât despre buni, buni este aici întotdeauna pentru copii! Mulţumesc pentru urări.
Pingback: Oara « World of Solitaire's Blog
Pingback: Mirela Pete. Blog » Blog Archive » Magie aromată. Venezia, profumo di Laura Biagiotti
Pingback: Mama m-a cumpărat « World of Solitaire's Blog