Jucăria preferată
E-o pisică adevărată:
Ochi albaştri, blană albă
Şi la gât roşie salbă,
Coada mare şi stufoasă…
Toţi îmi spun că e frumoasă
Şi o mângâi… şi-o iubesc,
Tare drag mi-e s-o privesc.
Dar acum sunt supărată,
Fiindcă uite-aşa deodată
A scos ghiara din tecuţă
Şi-mi făcu zbenghi pe mânuţă!
Pisicuţa din poză se numeşte Prinţesa şi fiind preferata mea, din când în când, are voie să patruleze prin camere şi pentru că vreau să vedeţi ce frumoşi ochi albaştri are, mai postez o fotografie cu Prinţesa, alături de sora ei… Contesa.
După cum vedeţi numai titluri nobiliare. Iată-le:
Să vă trăiască!
Acum, când scriu, şi eu stau cu Tomi , pisoiul meu, în braţe.Se uită la mâna mea cum se mişcă deasupra tastaturii.
Carmen, oare Tomi a remarcat prinţesele mele?
Atâta îmi trebuia!
poezia dumneavoastra, imi aminteste de una din copilaria mea, cans eram mai scurt decat piciorul scaunului:
„Pisicuta, pis, pis, pis,
te-am visat azi noapte-n vis:
Te spalam, te pieptanam
Funda rosie iti puneam…”
Versurile mi-au venit in minte, de undeva adanc in memorie, si probabil nu as fi avut ocazia sa mi le mai fi amintit vreodata…
Frumoasa poezie: Stiu ca va palce mult copiilor mici si mari…cand si ei vor fi mai aproape de usa care se deschide numai dinauntru.
Multumesc.
George, nici nu vă imaginaţi cât de reconfortant este, când copleşită de povara întâmplărilor nefaste, să descopăr că prietenii mei nevăzuţi se întorc odată cu mine pe blogul meu pentru a mă susţine şi a-mi aduce bucuria în suflet.
„Pisicuţă, pis,pis, pis…” o ştiu şi eu de la bunica şi probabil că vine mult din urmă, fiindcă generaţii întregi au „visat” celebra pisicuţă. Ce mult mi-ar plăcea să ştiu că măcar câteva din poezioarele mele vor dăinui ăn timp…
„… mai aproape de uşa care se deschide numai dinăuntru”… frumoasă metaforă, chiar dacă sensul ei este drumul fără întoarcere!
Frumoase foc nobilele tale!Să-și trăiască.Poezia este foarte drăguță.Îmi place mult.Felicitări pentru reluarea activității!!!!
Ervin, dacă ai fi mai aproape ţi-aş dărui una din pisicuţe. Sunt atât tandre şi de jucăuşe, încât oricând pot fi o companie minunată şi medicament antistress. Reluarea activităţii ? Păi ai o mare contribuţie în această „cauză” şi chiar îţi mulţumesc încă o dată!
Cu certitudine ai detronat celebra Pisicuta,pis,pis,pis !!
Iar Printesa…..Oameni buni,bucurati-va ca doar o priviti!!!E capabila sa scoata din pernutele „moi”,sute de ace cu care te maseaza frenetic,daca ai facut greseala s-o bagi in sema……Se „infasoara pe tine,in spinare ,fular la gat,caciula pe cap…
Liana, este adevărat că Prinţesa ţi-a lăsat ceva semne, dar a fost din dragoste! Că a stat ca o căciulă pe capul tău… a fost doar o incercare de a-ţi demonstra calităţile ei de cascadoare.. dar recunoaşte că este superbă!
Aura si Liana, cu asa pisicuta dragastoasa si frumoasa, e si normal ca avem versuri foarte inspirate si pline de umor, asa cum numai Aura poate scrie. M-au reconfortat si amuzat. Sunt delicioase. Cat despre aventurile pisicutei cu sange albastru :), nu-s straina de ele:
Alteta Sa, o printesa alba,
E regeasca mata cu salba.
Cere iubire, cere protectie
Dar fiti cu mare atentie:
Aura de-i scrie poeme divine,
Ea-nteapa cu gherutele fine,
Liana de o dezmiarda cu foc,
Mata caciula se face pe loc!
BINE AI RE-VENIT! Salutări de la echipa Ulise & Zamfir, care a fost alături de tine, măcar cu gândul. Sperăm să răsară şi pentru tine … Primăvara!
Yamfir, prieten ce mi-ai fost alături la telefon atunci când nu-mi mai puteam stăpâni lacrimile. De multe ori le-ai făcut să dispară. Ulise a avut contribuţia lui benefică şi eu vă mulţumesc la amândoi.
Pisicuta ta de vis ,
Se simte ca-n paradis!
Cu asa regeasca soarta,
Normal ca tiara-si poarta! :))
Miauuu!
Virusverbalis…
…Şi când bardu-i cu talent,
Faptul e eveniment,
Fiindcă al tău vers-baghetă
Mi-a făcut mâţa vedetă !
Pingback: Clădim în fragilitatea visului « Gabriela Elena
Iti multumesc ca te-ai intors, chiar daca nu-mi plac pisicile 😛
Pingback: Poveste de vis (30) « Teo Negură
Pisicutele sunt niste frumoase iar versurile, adorabile! Pe cand un volum de versuri pentru prichindei?
Pingback: Biserica Sfântul Mihail din Cluj-Napoca « Clipe de Cluj
Pai, cu asa pisicuta vin la tine! Asa ceva trebuie smotocit live! Sunt superbe si nu ma mir ca e preferata ta, e o rasfatata ca si Serafina, face ce vrea si are PERSONALITATE! Acest lucru se vede din privire, mers si demnitatea cu care isi tine frumoasa coada. Ei, nu ma mir ca i-ai dedicat o poezie pentru care si eu sunt invidioasa, ce sa mai spun de alte pisicute! Minuntata! O seara superba sa ai Aurora si nu uita de Clipele de Cluj care te asteapta cu un text sau o poezie despe un loc drag tie, din tara acesta frumoasa pe care o locuim, poate din Bran! Te imbratisez! 🙂
Pingback: Doda Leanţa | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Ploile mele « Teo Negură
Pingback: DEXIGN. Coffeeright: ambient & advertising « Mirela Pete. Blog
Pingback: Miercurea fără cuvinte. Wordless Wednesday 4 « Mirela Pete. Blog
Pingback: Dunăre, apă tulbure « Clipe de Cluj
Pingback: Azi, un poet gorjean, drag mie: Marius Marian Şolea! | Blogul lui Nea Costache
Pingback: Ce-ai face dacă… ai deveni femeie (barbat)? | Blogul lui Nea Costache