Pisicuţa

PISICUTĂ  SUPER

Un pisoi de nu ştiu unde,
Ba apare, ba se-ascunde,
Parc-ar vrea să ia cu seamă
Dacă-i vreun motiv de teamă.

Şi pe cât e de fricos
Pe atât e de frumos!
– Pis-pis-pis, îl chem uşor.
– Miauuu, răspunde-ncetişor.

Tandru coada-şi unduieşte,
Mă priveşte şi clipeşte,
Face-un pas, iar se opreşte…
Il ating, nu se fereşte.

Ba se-alintă fără frică!
Eu îl mângâi pe burtică
Iar el cu lăbuţe-n sus
Toarce parc-ar fi un fus.

Dau să plec, dar nu mă lasă!
Intră după mine-n casă
Şi în clipa următoare
Imi sare fix în spinare!

Pisicuţa albă

Jucăria preferată
E-o pisică adevărată:
Ochi albaştri, blană albă
Şi la gât roşie salbă,

Coada mare şi stufoasă…
Toţi îmi spun că e frumoasă
Şi o mângâi… şi-o iubesc,
Tare drag mi-e s-o privesc.

Dar acum sunt supărată,
Fiindcă uite-aşa deodată
A scos ghiara din tecuţă
Şi-mi făcu zbenghi pe mânuţă!

      Pisicuţa din poză se numeşte Prinţesa şi fiind preferata mea, din când în când, are voie să patruleze prin camere şi pentru că vreau să vedeţi ce frumoşi ochi albaştri are,  mai postez o fotografie cu Prinţesa, alături de sora ei… Contesa.
După cum vedeţi numai titluri nobiliare. Iată-le: