Zi de iarnă geruită,
Cu zăpadă troienită
Şi cu viscol în rafale
Spulberând totul din cale.
Vu-u-u! Vântul vuieşte
Şi se-nfoaie nebuneşte
Prin livada troienită
Şi coroana zdrenţuită.
Sub suflarea-i îngheţată,
Tremură natura toată.
Pe o vreme aşa barbară,
Nimeni nu mai stă afară.
Doar o cioară zgribulită,
Ghemuită pe-o răchită,
Neagră ca o piază rea,
Croncăne a iarnă grea.
CARMEN are mai multe poveşti tăcute !
vai Aurora draga! privesc fascinata fotografia ta… o imagine impresionanta, frumoasa si totodata înfricosatoare! Ploaia de gheata a facut cu siguranta multe pagube, dar trebuie sa recunoastem ca Iarna este un artist desavârsit! Fara cuvinte! 🙂
Carmen, ai dreptate, dacă priveşti dantelele din gheaţă cu care este acoiperit totul , este o feerie, dar dacă te gândeşti la urmări,, te cutremuri. Crengile se sparg pur si simplu, nu se rup! Mugurii s-au dus pe apa sâmbetei, să vedem la primăvară ce o să mai înflorească!
aici la noi iarna a fost cuminte, fără viscol, fără alte bizarerii sau fenomene extreme; poate pentru că e mai ferit Clujul, mai adăpostit între dealurile ce-l străjuiesc
Purceluşi simpatici, Dealul Feleacului are grijă de voi! La noi Argeşul şi Dunărea îşi tot trimit curenţi prin întinsul Bărăganului şi noi fiind la mijloc suntem luaţi pe sus de fiecare dată!
Splendide versuri…
Gardul pare a fi bandajat cu gheata…brrr, mi-e frig.
Vera, aşa este! Gardul este îmbrăcat de sus şi până jos într-un strat gros de gheaţă! Să iasă soarele să-l desferece!
Daaa, și nouă ne-a înghețat ploaia urmată de vânt pe plasele de la ferestre. Acum arată ca o a treia foaie de geam, dar puțin opacă. Frumoase poezii pentru copii scrii, Aurora, felicitări ! De fapt, nu numai pentru copii, și noi, cei mari, ne bucurăm de ele.
Zina, dacă privim sub aspectul estetic, iarna face adevărate bijuterii din gheaţă, dar când nu poţi să ieşi din casă din cauza dantelăriilor, dispare cheful de făcut poezie! Îţi mulţumesc pentru aprecierile legate de versuri.
a inghetat timpul si astfel s-a facut vizibil…
Pandhora, mai bine nu-l vedeam şi era primăvară!
Oauu, mi s-a facut subit frig! iarna ne-a lovit nu gluma! o seara minunata!
Cris-Mary, păi dacă numai privind poza ai îngheţat, îţi dai seama ce îmi clănţăne mie dinţii aici, când ies afară?
Doamna Aurora, mi-a mers la suflet poezia! Cel puţin ultima strofă, e tare hazlie. Trebuie luată la goană, cu bulgări de zăpadă, cioara asta – piază rea – că prea ne-a adus iarnă grea pe cap. 😀
Vă doresc numai bine şi vă mulţumesc pentru clipele de voie bună petrecute pe blogul dvs.
Alex, mă bucură aprecierile tale. Ce să mai alung cioara, că avea gheaţă pe aripi!
Ce să laud mai întâi? Poezia sau fotografia? Mi-au plăcut amândouă în aceeaşi măsură.
abbilbal, pe care vrei! Amândouă sunt ale mele şi îmi face nespusă plăcere să le ştiu lăudate, condiţionat de sinceritate!
Cam multa iarna. Cred ca ar trebui de acum sa se termine.
Minoki, să se termine o dată, că m-am săturat de atâta izolare de restul lumii din cauza drumurilor închise!
Very nice composition.
Regards and best wishes
Tatjana,is real. The weather has inspired me.
of….simt supararea ta pe iarna din versuri….frumos iti dezvalui sufletul in poezie 🙂
hai ca vine primavara….cand se termina scrasnetul ghetii o sa auzi iarba crescand…si vine primavara …
Rokssana, cum să nu fiu supărată când de când a căzut prima zăpadă şi până acum mai mult am fost înzăpeziţi , izolaţi de restul lumii şi de multe ori fără curent electric!
Păi da, să vină primăvara!
Fotografia e o poezie iar poezia o imagine. Splendide!
PS
Te astept in noul blog, unde te-am inserat cu drag in blogroll
http://arthurelu.wordpress.com/
Tury, înainte de a-ţi răspunde aici, am mers pe noul tău blog! Este frumos, să-l administrezi sănătos şi cu succes!
Şi eu te-am trecut în blogroll cu noul nume. Pe cel vechi îl mai foloseşti?
Croncăne cioara a iarnă grea, invidioasă pentru că este atât de frumoasă! 🙂
Gabriela, aşa sunt croncănitoarele acestea: invidioase!
Iarna-i arhitect tăcut,
Face frumos din urât..
În fiece dimineață,
Împletește flori de gheață//
Despre cioară ce să zic?
Acordă-i grijă, un pic..
Nu zboară chiar în viteză,
Iar cu alb, e-n antiteză!
Gina,
Antiteza-i cu bucluc
Ciorii-i place doar „ciubuc”.
N-o să am grijă de ea,
Ducă-se în India !
De iarnă, nu zic nimic.
Uneori e inamic,
Alteori, aşa cum spui,
Arhitectul albului.
Brrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
Pleaca iarna, du-te pe pustii si degraba sa nu-mi vii!
Sugestiva poezia ca si poza, draga Auras! Nu-i de mirare ca te-ai saturat de iarna asta neplacuta si urata. Abia astept s-o vad plecand departe si sa uite de noi macar 10 luni! I-am scurtat o luna de viata, iaca asa! 🙂
Mirela, ai dreptate, şi eu m-am săturat până peste cap! Să vină urgent primăvara!
Pingback: parerea lu' danutz - L-am trecut in rezerva!
Iarnă grea,iarnă grea sper să plece cât de curând de pe la voi !
Mi-au plăcut mult versurile :)!
Ervin, şi eu sper să plece cât mai repede! Mă bucur de fiecare dată când am cititori !
Superbă imagine!
Mulţumesc!
Doru, o fi superbă… dar cam îngheţată! Mi-a deformat gărduţul!
un model inghetat
Elena, îngheţat, dar frumos!
S-a transformat într-un fagure de gheaţă gardul tău!… Dar ce frig cosmic trebuie să mai fi fost pentru o astfel de metamorfoză! 🙂
Blonduţă frumoasă, nu ştiu dacă frigul era cosmic, dar ştiu că mai avea puţin şi se „spărgeau” toate crengile pomilor din jur. Erau toţi îmbrăcaţi într-un strat gros de gheaţă:
faguri de zapada 🙂
Acum am vazut ca si blonda ironica a considerat gardutul inzapezit un fel de fagure. 🙂
Oana, da aţi comentat independent una de cealaltă fiindcă nefiind moderate, comentariile nu erau vizibile: Evident, aceasta este forma pe care o sugerează gărduţul!
Sper cât de curând să vină şi poezioara cu ghiocelul. Să mai plece iarna asta pe la pol. Brrr… prea ne-au îngheţat năsucurile. 🙂
Carmen, ne-au îngheţat şi năsucurile şi picioarele şi chiar ciorapii! Să plece!
Pingback: RETETE CULINARE DE HRANA SANATOASA - PAINE DE CASA 2 - » ARTE @ Zinnaida
Sarut mana ,cu respect!
Cat de frumos îmbraca gerul, în frumos urâtul!
Si totusi astept primavara.
Felicitari ! Mi-am hranit sufletul si inima
SoriN, sunt în asentimentul tău! Şi eu aştept cu nerăbdare primăvara . Chiar voi trece cât de repede la poeziile de primăvară!
Versuri, imagine……..totul la superlativ! Toata stima si admiratia !
O zi frumoasa!
Iulisa, eşti prea darnică, dar dacă ţi-a plăcut, nu pot decât să mă bucur! Şi eu îţi doresc o zi frumoasă şi călduroasă sufleteşte !
Faine rânduri…
Să vină primăvara! 🙂 Vă pup!
Convieţuire, să vină primăvara cu soare şi ghiocei !
Pingback: parerea lu' danutz - Mira-s-ar lumea de el pagerank!
Din gardul tau in forme hexagonale, ca un fagure de miere argintat,s-a desprins un fulg de nea ce vesteste primavara…ti-am dedicat astazi modelul…vezi ultimul articol.
Darius, îţi mulţumesc, dar din păcate nu reuşesc să intru pe blogul tău. Dă-mi linkul te rog, cred că eu greşesc la tastare cumva..
http://creativplace.blogspot.com/2012/02/fulg-de-primavaraorigami-spring.html
Faină dantelărie ai prins.
Zamfir, gerul a fost cel care a croşetat , dar oricât de talentat ar fi, nu l-aş recomanda ca stilist pentru careva!
MI-NU-NA-TE ! ( poezia si fotografia). Nimic mai firesc si mai natural, decit aceste ,, trairi,, pe viu. Nu lasi nimic sa-ti scape, surprinzi totul,la timp, cu lux de cuvinte. Nu ma surprinde ! Iti cunosc educatia, instruirea si instructia. In ceea ce o priveste pe… D-na Iarna,….sa se ducaaaaa!
Aurica, draga de tine, iar ai ajuns pritre stropii de suflet şi eu, cu bucurie te înconjor cu toţi! Iţi mulţumesc pentru atâtea cuvinte frumoase despre mine, dar sunt convinsă că atunci când ai scris, te-ai gândit şi la părunţii mei, pe care i-ai cunoscut atât de bine şi pe care ştiu cât de mult i-ai preţuit. Prezenţa ta aici este prilej de amintiri asemeni unui arc peste timp care mă face să revăd cu ochii minţii, frumoşii ani ai copilăriei noastre. Aştept un telefon de la tine!
Intotdeauna, ma gindesc la ,, radacini,, . Ele ne definesc, ne tin pe verticala si ne ocrotesc …,,roadele,,. Sigur ca, atunci cind ma gindesc la tine, imaginea parintilor tai, imi este vie ; i-am cunoscut, i-am pretuit , i-am respectat. De altfel, intre parintii nostrii, era un respect si o prietenie, speciala. Regret mult , ca n-am stiut (n-am auzit), cind s-a prapadit tatal tau, caruia ii port o pretioasa amintire si respect vesnic.Si eu, mi-am pierdut tatal, in urma cu 6 ani.Inca nu m-am obisnuit cu idea, ca nu mai este.Si eu, ca si tine, mi-am divinizat parintii. Ei au fost si inca mai sunt, echilibrul meu. Mama mea, ma intreaba uneori, despre tine si despre sora ta, amintindu-si, cu mare placere si cu lacrimi in ochi, despre parintii tai, mai ales despre mama ta, cu care a avut o relatie speciala. Poate, ne intilnim odata, si mergem impreuna la ea, sa vezi cit optimizm are , la 80 de ani. Te-am retinut cam mult ! Te sarut si-ti doresc, sa-ti fie BINE !!
Aurica, mă impresionezi şi mă emoţionezi de fiecare dată când îmi scrii. Intr-adevăr relaţia dintre mamele noastre a fost una cu totul specială şi atunci când mama mea a plecat spre ceruri, îmbrăţişarea mamei tale a fost cea care mi-a alinat durerea sufletească. Nu am să uit acest fapt niciodată, cum aş putea? Eu nu ştiu unde să te caut, dar te rog nu amana prea mult vizita la mama ta. Imi doresc nespus să o revăd. Te îmbrăţişez şi eu cu toată căldura.
Pingback: parerea lu' danutz - L-am trecut in rezerva!