Este iarnă şi e ger…
Ninge viscolit din cer.
Vâââj-vâj-vîj! Vâjâie vântul
De îngheaţă tot pământul!
Zgribuliţi, ca vai de ei,
In coteţ stau doi căţei:
-Ce-i cu viscolu-ăsta frate?
Că am numai gheaţă-n spate!
Azorică scoate nasul,
Işi drege oleacă glasul
Şi privind-ngăduitor,
Răspunde superior:
-Cum Lăbuş? Nu ai aflat?
Vântul ăsta a turbat,
Fiindcă nu s-a vaccinat!
N-a fost doctorul în sat!
E turbat?! Ai chef de glume?
Dacă iau şi eu? Vai lume
Ia săriţi, de urlă, muşcă
Să-l vârâm rapid în cuşcă!
Araceli,
Viforul de pus în cuşcă?
Nu, că şi acolo muşcă!
Las- că vine primăvara
Şi s-o duce pe pustii,
O-lua de pe noi povara
Şi-o fi iarbă pe câmpii!
Foarte haioase versurile! 🙂
Diverse, păi … să mai şi râdem!
Dacă ar trece toate „turbările” cu un simplu vaccin…
Gabriela, eheee… dar de unde atâtea vaccinuri pentru atâtea tulpini de „turbări” ?
Pingback: Parfumul unui colț de stea (poveste parfumată) « Mirela Pete. Blog
Odată instalată, turbarea nu trece cu nimic ! Vaccinul o previne, dar pentru vânt și pentru iarnă, încă nu s-a nascocit !
Tare-mi place pe aici, îmi place cum vorbiți în versuri. Când citesc, parcă mă umflă și pe mine versificația, că, de! românul, cică, e născut poet 🙂
O seară frumoasă !
Zina, viscolul a turbat de tot la noi! Iţi mulţumesc pentru aprecieri şi dacă „te umflă versificaţia” dă-i drumul. Imi va plăcea să îţi răspund!
Vreme grea pentru căţei
E zăpadă câtă vrei.
Pot ascunde câte-un os
Sub o ţiglă la adăpost.
Carmen,
Căţeluşii şmecheri sunt
Ascund osul în pământ,
Câteodată sub zăpadă,
Sau îl pun bine în ladă!
De frig lor nici că le pasă
Fiindcă au blăniţa groasă!
Off topic. S-a remediat defecțiunea și am revenit la vechiul formular de comentarii. Te rog să mă scuzi pentru disconfortul produs !
Weekend plăcut !
Zina, nu mi-ai produs nici un discomfort. Oricui se poate întâmpla!
Pingback: O stea… « VeroVers
Mi-ar plăcea să citesc şi ceva despre primăvară, că de viscol mai că m-am săturat… 🙂
Max, voi trece cât de curând la priomăvară, dar când viscolul îmi urlă în fereastră, nu-mi iese nici o floricică în versuri! Nu ştiu cât te-ai săturat tu de iarnă, dar în ce mă priveşte te asigur că eu o simt până-n gât!
Ba, Labus, io am aflat,
In Banie a turnat
Cu zapezi ne-a ndestulat
Si nici azi nu s-a gatat :))
Virusel,
Pe Lăbuş nu-l speria
Că e vai de haina ta.
De viscol s-a săturat
Şi e deja speriat !
Pingback: Avanpremieră de primăvară. Life in pictures « Mirela Pete. Blog
Numai iarna sa nu fie! Chiar ca a fost destul. O zi frumoasa! 🙂
Porcişori simpatici, da, să nu mai fie iarnă! Vă mulţumesc mult pentru urare, dar iar a fost o zi cu zăpadă viscolită, iar ne-a izolat… m-am săturat de iarnă!
Ce hazliu „dialog” între cei doi căţei. Când eram copil, aşa ce-mi plăcea să mă joc cu căţeii prin zăpadă, până ce făceam ţurţuri la haine, de-atâta hârjoneală prin zăpadă.
Cât priveşte viscolul cel „turbat”…văd că s-a pus din nou pe treabă! Chemaţi doctorul!!!! 😀
O duminică frumoasă, doamna Aurora! 🙂
Alex, căţeii sunt printre cele mai jucăuşe animale şi cei mai credincioşi prieteni. Viscolul… of! Mi-a luat toată buna dispozie!
Pingback: VANATOARE - Viața în imagini și cuvinte 28 - » ARTE @ Zinnaida
nu se mai termină viscolul…
Convieţuire, ba da! Gata! A trecut! Vine primăvara! Mi-a şoptit un ghiocel!
Sunteti optimista 🙂
(Oana mă numesc 🙂 – pt o mai buna identificare
Va pup!
Oana, Oana… Oana… Ce nume frumos! Şi eu!
Indraznesc sa cer ajutor la :
http://acrilice-pointpen.blogspot.com/2011/10/cine-suntem.html
am nevoie de o verificare/completare la versuri
daca se poate, multumesc anticipat!:) Numai bine!
Robert, cu plăcere. Ti-am trimis mail.
Doi căței cu blană fină
Se tot roagă de-o vecină..
Să deschidă ușor ușa,
Când se duce cu cenușa..
Să se-ncălzească puțin,
Că tot zile grele vin..
De iarnă nu le mai pasă,
Dacă i-ar lua în casă!!
Gina,
Căţeluşii cu pricina,
Au cam speriat vecina,
Şi în casă nu-i va lua
Cât ar fi vremea de rea,
Fiindcă mereu, Azorică
O latră şi-i este frică.
Sarut mana Aurora!
Iarna asta cred ca s-a pus din nou pe ger si viscol !
Cred ca ar trebui sa incepi cu poezii de primavara ,poate se sperie iarna si pleaca. 🙂
Si eu m-am săturat de iarnă!
SoriN, ai dreptate. Am să încep să scriu poezioare despre primăvară şi precis iarna se va supăra, îşi va lua zăpezile şi gheţurile după ea şi va pleca depaaaaarte … la Polul Nord!
Mai sunt numai vreo 45 de zile până la întâi aprilie. Fie iarna cât de grea, numa’ fe-martie să treacă. Unu april e prima zi „după”! Poate, scăpăm!?
Zamfir, va trece si iarna asta că doar nu moşteneşete Pămânmtul!
E o plăcere pentru mine să ciesc dialogurile! 😀
Albastrul imaginii este ireal!
Max Peter, mă bucur că îţi aduc un zâmbet!
Filozofi catei, n-am ce zice! Ma intreb daca si Deluta mea tot la fel cugeta pe viscol si se intreba daca frigul asta are pasaportul la zi.
devilishdesires, căţeii mei sunt doctori în filozofie! Adu-o pe Delisa la reciclare şi va deveni în scurt timp la fel de savantă ccum sunt cokerii mei!