A fost o dată un pădurar bătrân, ce locuia împreună cu băbuţa lui chiar în inima pădurii, într-o căsuţă făcută de ei numai din bârne şi împletituri de nuiele. De jur împrejurul casei, băbuţa sădise o mulţime de floricele care mai de care mai colorate şi mai înmiresmate ce înfloreau după cum le era datul, din primăvară până când cădea bruma. Erau atât de frumoase şi răspândeau în aer aşa parfum plăcut, încât nu ai mai fi plecat de acolo.Oricât ai fi fost de supărat , în raiul acela floral te învăluia o nesfârşită pace sufletească . In fiecare zi bătrânica aduna flori şi frunze parfumate pe care le punea la uscat, iar iarna le punea în coşuleţe din nuiele şi le lăsa în încăperi să-şi împrăştie aroma…
In vremea asta, bătrânul pădurar cutreiera pădurea: nota copacii care aveau nevoie de îngrijiri speciale, aduna gunoaie aruncate la întâmplare, strângea uscăturile în locuri special amenajate tot de el, iar uneori se întâmpla să întâlnească câte un animăluţ rănit pe care cu multă pricepere îl îngrijea, grăbindu-i vindecarea . Intotdeauna avea grijă să-i aducă şi băbuţei câte ceva de prin pădure: ciuperci, fragi, zmeură, mure… Abia spre seară se înapoia obosit, dar de fiecare dată vesel şi mulţumit.
Şi uite-aşa zilele treceeau monoton, până într-o dimineaţă când un bun prieten le-a adus nepoţica să stea acolo un timp. Câtă bucurie pe bunicuţi! Fericiţi şi dornici să afle noutăţile, s-au aşezat pe băncuţa dintre minunatele flori ce-şi trimiteau spre fată, în semn de bun venit, aromele suave, în acelaşi timp cu teii înfloriţi ce-şi revărsau şi ei parfumul peste pădure.
– Bunico! Ce miroase atât de frumos?
– Este parfumul pădurii, draga mea.
– Parfumul pădurii? Dar cine îl face? Cine îl împrăştie?
– Vântul , vântul este cel mai mare parfumier al naturii: el adună mireasma fiecărei floricele şi a fiecărui fir de iarbă, parfumul pământului reavăn şi al scoarţelor de copaci, le amestecă într-un vârtej cum numai el ştie să facă şi aşa crează parfumul pădurii!
– Bunico, se pare că vântul s-a scuturat tot în părul tău, fiindcă miroase atât de frumos!
– Da, de unde. Eu mi-am spălat părul în apa în care am pus un săculeţ cu petale uscate de flori inmiresmate!
Pe când stăteau de vorbă, pe cărare, sfioasă păşea o căprioară. Bunicul s-a ridicat repede, a intrat in căsuţă şi de acolo a scos un pui de căprioară mititel, care abia se ţinea pe picioare, dar a devenit dintr-o dată vioi când a văzut căprioara care uitând de orice teamă a alergat spre puiul ei. Şi-n timp ce puiul căuta fremătând izvorul cu lapte cald, căprioara îi spăla blăniţa, lingându-l de zor.
– He-he, de aseară te tot aştept, căprioară frumoasă!
– Bunicule, este puiul ei?
– Da, l-am găsit ieri rătăcit de turmă, nemâncat şi rănit la un picioruş. L-am luat acasă, i-am dat lapte cu biberonul şi i-am tratat rana. Ştiam că dacă mama lui trăieşte va veni după el!
– Cum aşa? Şi de unde ar fi putut şti căprioara că este aici?
– Ehei, fata moşului, după miros! Principalul simţ de orientare al animalelor este mirosul !
– Ha-ha! Râse fetiţa . Deci puiul a alergat acum fiindcă a recunoscut parfumul mămicii lui!
– Exact, spuse şi bunica. Există parfum peste tot!
– Cum adică bunico? Şi de fapt ce este parfumul?
– Parfumul este mirosul plăcut, dar poate fi şi o nota caracteristică a unei stări, o atmosferă specială, deosebit de plăcută! Când spui parfum, dintr-o dată alungi tot ce poate fi urât sau rău . Este cea mai plăcută ambianţă, cel mai frumos cadru din câte pot exista!
– Asta inseamnă că absolut tot ce este în lumea asta poate fi numit „parfum de…”
– Da, desigur! Şi poate fi şi parfum de iubire?
– O, da! Mai ales!
– Imi spui şi mie toate parfumurile şi poveştile lor?
– Nu, nu, fiindcă ne apucă noaptea , dar am o prietenă care şi-a propus să adune toate poveştile parfumate. O cheamă Mirela şi o găseşti la http://mirelapete.dexign.ro Acolo vei găsi toate parfumurile şi toate poveştile lor. Chiar în luna aceasta a împlini un an de când le adună. Se cuvine chiar să spunem LA MULTI ANI!
– A! Păi aceasta este chiar o adevărată POVESTE A POVEŞTILOR PARFUMATE , bunico! Trebuie să fie minunate ! Abia aştept să le citesc.
–
Au scris la această temă
–Mirela Parfumul poveștii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Florentina Povestea povestii parfumate
Daurel Parfumul modelelor de viata
Lili Parfum de poveste
Doru Punerea genunchiului in pietre
Vanessa Poveste Parfumata
Sara Parfumul povestii parfumate
Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani
Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate
Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate
Aurora Povestea poveştilor parfumate
Vero Tangentand parfumul povestii parfumate
Bunul Constantin Noica a scris minunăţia asta de frază …
Toate cele bune!
Doru, atunci mă alătur şi eu zicerii marelui Noica !
Povestea ta are un parfum special, Aura! este dulcea învățătură, pe care doar sufletele afectuoase o au și o pot dărui.
Cine iubește florile, copiii, animăluțele, ierburile și copacii este o ființă cu suflet parfumat de bunătate!
Există parfumuri de tot felul- dulcege, tari, tăioase, blânde, înțepătoare ..
Pădurea are parfumul ei tainic- tocmai de aceea, puțini îl pot identifica.
Ador parfumul primăvăratic de micșunele, râzând în petale liliachii pe sub frunzele încă umede , scăpate de sub mantia iernii.
Îmi place să inspir parfumul potecilor șerpuitoare printre copaci!
Îmi plac eroii poveștii tale parfumate!
Gina am încercat să adaptez povestea parfumată specificului blogului meu. Am spus mereu că eu mă adresez copiilor, ei sunt unuversul inocenţei şi sincerităţii. Mă bucur că pădurea te fascinează şi pe tine. Iţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, un comentariu frumos sris cu multă sensibilitate. Iţi mulţumesc.
La multi ani cu ocazia aniversarii clubului si aveti un cadou parfumat la mine aici:
http://lotussarina.blogspot.com/2012/02/la-multi-ani-povestii-parfumate.html
Va multumesc si va doresc o primavara parfumata!!
Vanessa , am fost şi mi-am însuşit cadoul! Mulţumesc!
E bine daca mai exista fiinte dispuse sa fie mos si baba;
PS. Am prilejul sa ma laud: din cauza ca apelativul ” bunic” a fost confiscat de cuscru, mie mi-a revenit „mosu”; pentru a nu deruta pruncii…
Daurel, dacă ne gândim că nici „moşu” şi nici „bunicu”, nu sunt nişte „titluri” ale tinereţii, nu mai contează care din ele este folosit. Să-ţi trăiască nepoţii şi să îl sâcâie pe „moşu” muuuult timp de acum înainte!
Pingback: Parfumul poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog
O încântare…O lume pe care aș dori să o descopăr din nou, de câte ori deschid acesată filă, cu emoția trăirii dintâi. Cuvintele s-au legănat în adieri înmiresmate, de rouă și mușchi de stejar, de blânde petale din grădinița celor doi minunați cu suflet de aur. Cuminte învățătură i-a dat moșul fetei, așa e, mirosul e un simț ușor subestimat de oameni, dar vital pentru viețuitoarele pădurii. E atât de abstract și important, încât greu am reuși să-i descoperim mistreul subtil și ancestral…Doar dacă..Doar dacă vântul, cel mai mare parfumier al naturii, nu ne deslușește taina unor miresme pe care doar zânele pădurii le cunosc și ne încântă parfumând florile cu ele. Aurora, e un vis povestea ta, o adevărată desfătare pentru toți, mici, mari, și cred că va fi citită cu sufletul la gură și de bunici, și de părinți, și de nepoții mai mărișori. Mă bucur și sper că vei scrie la toate temele, fie și pentru bucuria celor mici, care vor descoperi multe lucruri noi, citindu-le. Mulțumesc! 🙂
Mirela mă copleşeşti. Eu chiar gândeam că voi face notă discordantă prin modul meu de abordare al poveştilor parfumate. Mă bucur sincer dacă am reuşit să mă aliniez standardelor clubului parfumat.Pădurea este ea însăşi o fabrică de parfumuri, unele suave, altele energizante, dar toate contribuit la crearea unui tonus psihic deosebit. Si eu iţi mulţumesc pentru trecere şi pentru atat de generosul tău comentariu.
Pingback: Parfumul modelelor de viata « Daurel's Blog
Frumoasă plimbare printre miresmele naturii… Vă mulțumesc!
Vă doresc un weekend înmiresmat cu povești! 🙂
Sara, grija mare este să nu ne rătăcim, fiindcă miresmele pădurii sunt ademenitoare.
Şi ţie weekend-ul să aibă parfumul pe care ţi-l doreşti!
mi-e draga padurea chiar daca o vad rar…
imi doresc sa merg intr-un codru adevarat…
povestea ta e atat de suava….am citit-o simtindu-ma ca o Lizuca in casa bunicilor…
Pandhora, din fericire avem atâtea păduri, încât nu ai decîât să îţi alegi . O plimbare în pădure are echivalentul unui tratament geriatric. O spun din experienţă. Acolo vei întâlni toate urmele lăsate de personajele din basme. Eu li le arăt nepoţeilor de câte ori mergem în pădure: şi o buturugă pe care chiar s-a odihnit ursul cu coada proaspăt ruptă, şi pietricelele pe care le-a semănat Hansel şi Gretel ca să nu rătăcească drumul… şi multe alte semne ale trecerii eroilor de poveste…..
Frumoasa poveste..Inmiresmata! :))
Virusel, povestea mea are parfum de copilărie!
Pingback: Tangentând parfumul poveştii parfumate « Link-Ping
Frumoasă poveste cu parfum de pădure fermecată!
O duminică frumoasă, doamna Aurora! 🙂
Alex, este pădurea fermecată în care locuiesc toate personajele din poveste!!
Pingback: Parfum de poveste | innerspacejournal
Aurora, am trecut să îți urez o zi minunată!
Fac un anunț: pentru săptămâna viitoare, tema Clubului P P e aleasă de Innerspacejournal și se numește ,,Parfum de primăvară”.Iar pentru cea următoare, te rog să te gândeșt tu la o temă care să placă, știu că te pricepi…poate niște flori dragi ție. Alege tu!
O zi de primăvară în avans! 😉
Mirela, ofertantă temă! Nu cred că florile vor fi tema pe care o voi propune, dar mai este timp de gândire.
„Amintirile sunt parfumul sufletului…” -George Sand
Suflet cald si nostalgic ai,raspandesti doar parfum primavaratec!
O duminica placuta!
Darius, sunt născută primăvara, în pădure, la o petrecere de pomină şi mi-a rămas primăvara în suflet, dar este prima oară când cineva face aluzie la primăvara din mine, pe care o simt şi-mi dă puterea să trec încrezătoare şi peste zilele mohorâte ale toamnei şi prin gerurile năpraznice. Iţi mulţumesc mult.
M-am plimbat şi eu un pic, cu bunicul de aici, prin pădure. Căci mie îmi place hoinăreala.
Zile senine!
Lili, dacă bunicul te-a plimbat prin pădure, înseamnă că la ora asta nici nu-ţi mai simţi picioarele de oboseală!
am tradus povestea ta parfumata, nepoteilor care tocmai sunt în vizita si… au fost doar ochi si urechi. Nici nu au rasuflat. Si când am treminat de citit au stigat: înca o data, înca o data!
Minunate arome contine povestea padurii! se vede ca esti o buna cunoscatoare a naturii si a sufletelor de copii.
Sa ai o duminica tihnita si parfumata, Aurora draga!
Carmen, este suficient să aud că unui copil i-a plăcut ce am scris şi mă topesc de drag! Daca aş şti că ascultă, de dragul lor aş scrie în fiecare zi câte ceva. Iţi mulţumesc mult!
Pingback: Pe chibrituri: Capra neagră « Blog de Filumenistă
Pingback: Alt joc cu poze – 26.02.12 « Florina Lupa Curaru
Frumoasă poveste și foarte adevărată. Fiecare are un parfum specific sau un miros urât. Iubirea însă e totdeauna frumos mirositoare.
Știu c-ai citit deja povestea mea dar cred că eu sunt cea care-am uitat să trec ceva încât nu apare link-ul:
http://dictaturajustitiei.wordpress.com/2012/02/25/parfumul-povestii-parfumate/#comments
Carmen, aşa este iubirea are cel mai frumos parfum!
Pingback: Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri « Mirela Pete. Blog
Pingback: Poveste parfumată.Parfumul poveștii parfumate! « my heart to your heart
Pingback: MARTISOR , COLIER... CE SA FIE ?! - Viata in imagini si cuvinte 30 - » ARTE @ Zinnaida
Pingback: parfumul poveștii parfumate | Rokssana's Blog
Pingback: Vechi scăpărări (260212) | Amintiri din filumenie
Pingback: Viaţa-n imagini (260212)
Pingback: Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Clipe încremenite (260212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
am simtit fizic mirosul bunicii mele… „Când spui parfum, dintr-o dată alungi tot ce poate fi urât sau rău . Este cea mai plăcută ambianţă, cel mai frumos cadru din câte pot exista! ”
multumesc Aurora…povestile tale ma intorc in copilarie 🙂
Roxana, din când în când este chiar necesar să ne întoarcem în copilărie. Este un fel de tratament geriatric.Incearcă numai!
Pingback: Calea rugăciunii – Sfântul Ioan Casian – 3 | innerspacejournal
E cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o.E asa de frumoasa si de adevarat,cred ca multi dintre noi ar vrea sa traiasca ca-n poveste:o padurice, o casuta cu flori, o nepotica, animalute, povesti povestite, citite si scrise.
La multi ani, Poveste parfumata!
Gabriela, îţi mulţumesc pentru gândurile tale. Intr-adevăr este un loc mirific, unde bunătatea şi pacea sunt cadrul în care viaţa îşi urmează cursul.
Frumoasa povestea, iar parfumul ei si al padurii…sa le simta toti aceia care vad lumea si cu ochii sufletului!
Adrian, eram sigură că acolo unde este pădurea vei veni şi tu. Simţi parfumul cetinei oriunde te-ai afla!
A venit un sol si mi-a adus vestea…sub forma unui gand, verde 🙂
Adrian, ştiam eu că pădurea ţi-e confidentă!!!
Frumos de tot, mi-a incalzit sufletul 🙂 Imi place cum scrii,povestiri,povesti, chiar ca-s pentru copii, dar si copiii din noi astia mai mari la fel de incantati sunt .
Silving, eu nu mă ruşinez să spun că dacă văd la nepoţii mei vreo carte cu poveşti pe care nu le ştiu, le citesc cu cea mai mare plăcere! Şi chiar mă simt copil în acele momente. Imi imaginez şi mă visez printre eroii poveştii.