Povestea poveştilor parfumate

A fost o dată un pădurar bătrân, ce locuia împreună cu băbuţa lui chiar în inima pădurii, într-o căsuţă făcută de ei numai din bârne şi împletituri de nuiele. De jur împrejurul casei, băbuţa sădise o mulţime de floricele care mai de care mai colorate şi mai înmiresmate ce înfloreau după cum le era datul, din primăvară până când cădea bruma. Erau atât de frumoase şi răspândeau în aer aşa parfum plăcut, încât nu ai mai fi plecat de acolo.Oricât ai fi fost de supărat , în raiul acela floral te învăluia o nesfârşită pace sufletească . In fiecare zi bătrânica aduna flori şi frunze parfumate pe care le punea la uscat, iar iarna le punea în coşuleţe din nuiele şi le lăsa în încăperi să-şi împrăştie aroma…
In vremea asta, bătrânul pădurar cutreiera pădurea: nota copacii care aveau nevoie de îngrijiri speciale, aduna gunoaie aruncate la întâmplare, strângea uscăturile în locuri special amenajate tot de el, iar uneori se întâmpla să întâlnească câte un animăluţ rănit pe care cu multă pricepere îl îngrijea, grăbindu-i vindecarea . Intotdeauna avea grijă să-i aducă şi băbuţei câte ceva de prin pădure: ciuperci, fragi, zmeură, mure… Abia spre seară se înapoia obosit, dar de fiecare dată vesel şi mulţumit.
Şi uite-aşa zilele treceeau monoton, până într-o dimineaţă când un bun prieten le-a adus nepoţica să stea acolo un timp. Câtă bucurie pe bunicuţi! Fericiţi şi dornici să afle noutăţile, s-au aşezat pe băncuţa dintre minunatele flori ce-şi trimiteau  spre fată,  în semn de bun venit,  aromele suave,  în acelaşi timp cu teii înfloriţi ce-şi revărsau şi ei parfumul peste pădure.
– Bunico! Ce miroase atât de frumos?
– Este parfumul pădurii, draga mea.
– Parfumul pădurii? Dar cine îl face? Cine îl împrăştie?
– Vântul , vântul este cel mai mare parfumier al naturii: el adună mireasma fiecărei floricele şi a fiecărui fir de iarbă, parfumul pământului reavăn şi al scoarţelor de copaci, le amestecă într-un vârtej cum numai el ştie să facă şi aşa crează parfumul pădurii!
– Bunico, se pare că vântul s-a scuturat tot în părul tău, fiindcă miroase atât de frumos!
– Da, de unde. Eu mi-am spălat părul în apa în care am pus un săculeţ cu petale uscate de flori inmiresmate!
Pe când stăteau de vorbă, pe cărare, sfioasă păşea o căprioară. Bunicul s-a ridicat repede, a intrat in căsuţă şi de acolo a scos un pui de căprioară mititel, care abia se ţinea pe picioare, dar a devenit dintr-o dată vioi când a văzut căprioara care uitând de orice teamă a alergat spre puiul ei. Şi-n timp ce puiul căuta fremătând izvorul cu lapte cald, căprioara îi spăla blăniţa, lingându-l de zor.
– He-he, de aseară te tot aştept, căprioară frumoasă!
– Bunicule, este puiul ei?
– Da, l-am găsit ieri rătăcit de turmă, nemâncat şi rănit la un picioruş. L-am luat acasă, i-am dat lapte cu biberonul şi i-am tratat rana. Ştiam că dacă mama lui trăieşte va veni după el!
– Cum aşa? Şi de unde ar fi putut şti căprioara că este aici?
– Ehei, fata moşului, după miros! Principalul simţ de orientare al animalelor este mirosul !
– Ha-ha! Râse fetiţa . Deci puiul a alergat acum fiindcă a recunoscut parfumul mămicii lui!
– Exact, spuse şi bunica. Există parfum peste tot!
– Cum adică bunico? Şi de fapt ce este parfumul?
– Parfumul este mirosul plăcut, dar poate fi şi o nota caracteristică a unei stări, o atmosferă specială, deosebit de plăcută! Când spui parfum, dintr-o dată alungi tot ce poate fi urât sau rău . Este cea mai plăcută ambianţă, cel mai frumos cadru din câte pot exista! 
– Asta inseamnă că absolut tot ce este în lumea asta poate fi numit „parfum de…”
– Da, desigur! Şi poate fi şi parfum de iubire?
– O, da! Mai ales!
– Imi spui şi mie toate parfumurile şi poveştile lor?
– Nu, nu, fiindcă ne apucă noaptea , dar am o prietenă care şi-a propus să adune toate poveştile parfumate. O cheamă Mirela şi o găseşti la http://mirelapete.dexign.ro Acolo vei găsi toate parfumurile şi toate poveştile lor. Chiar în luna aceasta a împlini un an de când le adună. Se cuvine chiar să spunem LA MULTI ANI!
– A! Păi aceasta este chiar o adevărată POVESTE A POVEŞTILOR PARFUMATE , bunico! Trebuie să fie minunate ! Abia aştept să le citesc.

Au scris la această temă

Mirela Parfumul poveștii parfumate
CARMEN Parfumul povestilor parfumate
Florentina Povestea povestii parfumate
Daurel Parfumul modelelor de viata
Lili Parfum de poveste

Doru Punerea genunchiului in pietre
Vanessa Poveste Parfumata

Sara Parfumul povestii parfumate
Lolita Povestea povestilor parfumate la multi ani
Dictatura justiției Parfumul povestii parfumate
Pandhoraa Parfumul povestilor parfumate
Aurora  Povestea poveştilor parfumate
Vero Tangentand parfumul povestii parfumate

53 thoughts on “Povestea poveştilor parfumate

  1. Povestea ta are un parfum special, Aura! este dulcea învățătură, pe care doar sufletele afectuoase o au și o pot dărui.
    Cine iubește florile, copiii, animăluțele, ierburile și copacii este o ființă cu suflet parfumat de bunătate!

    Există parfumuri de tot felul- dulcege, tari, tăioase, blânde, înțepătoare ..
    Pădurea are parfumul ei tainic- tocmai de aceea, puțini îl pot identifica.
    Ador parfumul primăvăratic de micșunele, râzând în petale liliachii pe sub frunzele încă umede , scăpate de sub mantia iernii.
    Îmi place să inspir parfumul potecilor șerpuitoare printre copaci!

    Îmi plac eroii poveștii tale parfumate!

    • Gina am încercat să adaptez povestea parfumată specificului blogului meu. Am spus mereu că eu mă adresez copiilor, ei sunt unuversul inocenţei şi sincerităţii. Mă bucur că pădurea te fascinează şi pe tine. Iţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase, un comentariu frumos sris cu multă sensibilitate. Iţi mulţumesc.

  2. E bine daca mai exista fiinte dispuse sa fie mos si baba;
    PS. Am prilejul sa ma laud: din cauza ca apelativul ” bunic” a fost confiscat de cuscru, mie mi-a revenit „mosu”; pentru a nu deruta pruncii…

    • Daurel, dacă ne gândim că nici „moşu” şi nici „bunicu”, nu sunt nişte „titluri” ale tinereţii, nu mai contează care din ele este folosit. Să-ţi trăiască nepoţii şi să îl sâcâie pe „moşu” muuuult timp de acum înainte!

  3. Pingback: Parfumul poveștii parfumate « Mirela Pete. Blog

  4. O încântare…O lume pe care aș dori să o descopăr din nou, de câte ori deschid acesată filă, cu emoția trăirii dintâi. Cuvintele s-au legănat în adieri înmiresmate, de rouă și mușchi de stejar, de blânde petale din grădinița celor doi minunați cu suflet de aur. Cuminte învățătură i-a dat moșul fetei, așa e, mirosul e un simț ușor subestimat de oameni, dar vital pentru viețuitoarele pădurii. E atât de abstract și important, încât greu am reuși să-i descoperim mistreul subtil și ancestral…Doar dacă..Doar dacă vântul, cel mai mare parfumier al naturii, nu ne deslușește taina unor miresme pe care doar zânele pădurii le cunosc și ne încântă parfumând florile cu ele. Aurora, e un vis povestea ta, o adevărată desfătare pentru toți, mici, mari, și cred că va fi citită cu sufletul la gură și de bunici, și de părinți, și de nepoții mai mărișori. Mă bucur și sper că vei scrie la toate temele, fie și pentru bucuria celor mici, care vor descoperi multe lucruri noi, citindu-le. Mulțumesc! 🙂

    • Mirela mă copleşeşti. Eu chiar gândeam că voi face notă discordantă prin modul meu de abordare al poveştilor parfumate. Mă bucur sincer dacă am reuşit să mă aliniez standardelor clubului parfumat.Pădurea este ea însăşi o fabrică de parfumuri, unele suave, altele energizante, dar toate contribuit la crearea unui tonus psihic deosebit. Si eu iţi mulţumesc pentru trecere şi pentru atat de generosul tău comentariu.

  5. Pingback: Parfumul modelelor de viata « Daurel's Blog

    • Pandhora, din fericire avem atâtea păduri, încât nu ai decîât să îţi alegi . O plimbare în pădure are echivalentul unui tratament geriatric. O spun din experienţă. Acolo vei întâlni toate urmele lăsate de personajele din basme. Eu li le arăt nepoţeilor de câte ori mergem în pădure: şi o buturugă pe care chiar s-a odihnit ursul cu coada proaspăt ruptă, şi pietricelele pe care le-a semănat Hansel şi Gretel ca să nu rătăcească drumul… şi multe alte semne ale trecerii eroilor de poveste…..

  6. Pingback: Tangentând parfumul poveştii parfumate « Link-Ping

  7. Pingback: Parfum de poveste | innerspacejournal

  8. Aurora, am trecut să îți urez o zi minunată!
    Fac un anunț: pentru săptămâna viitoare, tema Clubului P P e aleasă de Innerspacejournal și se numește ,,Parfum de primăvară”.Iar pentru cea următoare, te rog să te gândeșt tu la o temă care să placă, știu că te pricepi…poate niște flori dragi ție. Alege tu!
    O zi de primăvară în avans! 😉

    • Darius, sunt născută primăvara, în pădure, la o petrecere de pomină şi mi-a rămas primăvara în suflet, dar este prima oară când cineva face aluzie la primăvara din mine, pe care o simt şi-mi dă puterea să trec încrezătoare şi peste zilele mohorâte ale toamnei şi prin gerurile năpraznice. Iţi mulţumesc mult.

  9. am tradus povestea ta parfumata, nepoteilor care tocmai sunt în vizita si… au fost doar ochi si urechi. Nici nu au rasuflat. Si când am treminat de citit au stigat: înca o data, înca o data!
    Minunate arome contine povestea padurii! se vede ca esti o buna cunoscatoare a naturii si a sufletelor de copii.
    Sa ai o duminica tihnita si parfumata, Aurora draga!

  10. Pingback: Pe chibrituri: Capra neagră « Blog de Filumenistă

  11. Pingback: Alt joc cu poze – 26.02.12 « Florina Lupa Curaru

  12. Pingback: Ce-a spus vulpoiul atunci când n-a ajuns la struguri « Mirela Pete. Blog

  13. Pingback: Poveste parfumată.Parfumul poveștii parfumate! « my heart to your heart

  14. Pingback: MARTISOR , COLIER... CE SA FIE ?! - Viata in imagini si cuvinte 30 - » ARTE @ Zinnaida

  15. Pingback: parfumul poveștii parfumate | Rokssana's Blog

  16. Pingback: Vechi scăpărări (260212) | Amintiri din filumenie

  17. Pingback: Viaţa-n imagini (260212)

  18. Pingback: Ulise al II-lea cel Ocoş

  19. Pingback: Clipe încremenite (260212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare

  20. am simtit fizic mirosul bunicii mele… „Când spui parfum, dintr-o dată alungi tot ce poate fi urât sau rău . Este cea mai plăcută ambianţă, cel mai frumos cadru din câte pot exista! ”

    multumesc Aurora…povestile tale ma intorc in copilarie 🙂

  21. Pingback: Calea rugăciunii – Sfântul Ioan Casian – 3 | innerspacejournal

  22. E cea mai frumoasa poveste pe care am citit-o.E asa de frumoasa si de adevarat,cred ca multi dintre noi ar vrea sa traiasca ca-n poveste:o padurice, o casuta cu flori, o nepotica, animalute, povesti povestite, citite si scrise.
    La multi ani, Poveste parfumata!

    • Silving, eu nu mă ruşinez să spun că dacă văd la nepoţii mei vreo carte cu poveşti pe care nu le ştiu, le citesc cu cea mai mare plăcere! Şi chiar mă simt copil în acele momente. Imi imaginez şi mă visez printre eroii poveştii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.