Un pisoi micuţ privea
Pentru întâia oară
Cum din cer uşor cădea
Câte-un fulg de nea.
De uimire -ce credeţi?-
A căzut în coadă!
– Fraţi pisoi , hai să vedeţi
Laptele-n cascadă !
Si căscând boticul mare,
Plin de încântare,
Aştepta din cer să-i curgă
Lapte, să-i ajungă.
Dar de cum i-atinse limba
Sări-n lături speriat
Şi strigă cu disperare:
-Laptele a îngheţat!
Pingback: MFC 46. « Ioan Usca
Minunat! Parcă-l văd pe pisoiaș!
O zi frumoasă, dragă Aurora! 🙂
Mirela, desenat ar trebui să arate mic, negru cu bărbiţă albă la fel cu botoşeii şi evident cu mutrişoară de prostuţ!
Ma bucur mult ca ai revenit!!!
Pisoiasul tau are imaginatie,fireste ca si creatorea sa.
Multa inspiratie cu asemenea poezii minunate!
Darius, bun găsit! Pisoiaşul meu mai are multe de învăţat până va deveni motan! Mulţumesc, la fel!
Apropo de ultimul vers… Daca aveti castronele cu mancare sau apa in curte pentru caini si pisici, sa aveti grija sa nu ramana pline pentru ca temperaturile sunt scazute si animalutele pot face faringite, laringite, enterite etc. daca beau apa sau consuma alimente reci. 🙂
Cristi, câinii nu au probleme cu hrana îngheţată! Pot să se servească direct din congelator fără teama laringitei. In ce priveşte pisicile, sunt mai deştepte decât noi în privionţa a ce mănâncă: nu se ating de hrana îngheţată nici dacă le-o pui la nas cu eticheta „pui fript”!
Or fi imuni ai dumneavoastra, dar nu e bine deloc daca mananca hrana inghetata. 🙂
Cristi, fireşte că nu mi-am propus să-i antrenez pentru Polul Nord, dar am observat că iarna îşi iau hrana ascunsă de ei şi îngheţată tun o ronţăie cu mare plăcere. Este vorba despre patru coker spaniel -rasă pură- , care stau numai afară oricât ar fi gerul de mare. Au o plăcere nebunăî de a dormi pe zăpadă , ca nişte husky , în coteţ intrând doar când este viscol şi în nopţile geroase Blăniţa lor cu păr lung şi ondulat este mereu strălucitoare. Este drept sunt hrăniţi foarte-foarte bine!
frumoasa poezie..felicitari…
Cristian, mulţumesc.
I-am citit lui Ulise poezia şi a strâmbat din năsuc: Iarăşi, pisici?!
Eu mă bucur de revenirea ta şi de poezioarele, cu pisici ori fără.
Zamfir, stai că vine acum una cu un căţel, verişorul lui Ulise.
E un pisoi fericit ca alearga afara! 🙂
Gabi, da, ţinutul animalelor în spaţii închise este o pedeapsă cruntă şi nemeritată pentru animale! Animalele trebuie să aibă libertatea de a-şi folosi toate abilităţile cu care au fost înzestraţi şi unde oare este mai bine decât afară?