Noapte neagră peste tot.
Toţi din casă s-au culcat,
Doar motanul Miorlăilă
Iese-n grabă la vânat.
Cum afară plouă tare,
Miorlăilă-şi face plan:
Va pândi de sub umbrelă
Şi tot prinde-un şobolan!
Tag Archives: pisoi
DE ARMONIE
Imaginea aceasta pe care am întâlnit-o pe un blog-prieten http://creativplace.blogspot.ro/2014/02/din-lumea-necuvantatoarelor.html mi-a inspirat această poezioară:
Miauuu, ce-ai păţit căţelule
De-mi arăţi măselele?
Eşti aşa de supărat,
C-aproape m-ai speriat!
Hai mai bine în duet
Să dăm chiar acum concert:
Tu ham-ham ca un tenor
Eu mi-au-miau în do minor
Şi de-mi cânţi o canţonetă
Am să fac şi-o piruetă!
Nici măcar nu bănueşti
Ce rapid te-nveseleşti!
Împăcarea, bucuria
Iţi aduce armonia.
Veselia-ntinereşte
Tristeţea te-mbătrâneşte!
Motanul TOR şi calculatorul
( imagine luată de pe internet) http://themetapicture.com/a-cat-doing-what-cats-do-best/
M-a văzut motanul Tor
Că stau la calculator
Şi fără vreo aprobare
Mi se-aşează pe picioare.
Îl mângâi uşor pe cap
Gândind că îi fac pe plac
Dar se pare că nu-i place
Fiindcă Tor nu îmi dă pace!
Nu aşa! In nici un caz!
Tor se freacă de obraz,
Joacă rock pe tastatură
Şi îmi vâră capu-n gură!
Îl împing uşor la loc,
Insă Tor vrea să mă joc
Şi în clipa următoare
Face maussul să zboare!
Îl alung, dar în zadar.
Coada-i parcă e radar
Că oricum o învârteşte
Tot pe nas mă nimereşte.
Mă ridic să-l dau afară
Dar din braţe simt că zboară
Şi se-opreşte în ecran
C-a văzut un şobolan.
Miaună cu-nverşunare
Sare şi stucheşte tare
Vrând să prindă şobolanul
Dar… mi-a zgâriat ecranul!
Priversc scena ca năuc.
Eu las totul şi mă culc,
Fiindcă la calculator
Este loc doar pentru Tor!
!
Un pisoi şi-un iepuraş…
Intr-o bună dimineaţă
Pisoiaşul Nătăfleaţă
Miorlăia cu disperare
Speriat de-o „arătare”!
Merg să văd imediat
Ce fiară l-a-nfricoşat
Şi când văd m-apucă râsul!
Tremurând mai rău ca dânsul,
Era un biet iepuraş
Speriat de…pisoiaş!
I-am pus unul lângă altul
Să le treacă tremuratul
Dar când s-au văzut de-aproape
Au căzut de râs pe spate
Şi fiindc-amândoi sunt mici
Au devenit buni amici !
Dar nu erau singurii prieteni neobişnuiţi! Ia priviţi mai jos ce frumuseţe de „pereche!”:
Pisicuţa
Un pisoi de nu ştiu unde,
Ba apare, ba se-ascunde,
Parc-ar vrea să ia cu seamă
Dacă-i vreun motiv de teamă.
Şi pe cât e de fricos
Pe atât e de frumos!
– Pis-pis-pis, îl chem uşor.
– Miauuu, răspunde-ncetişor.
Tandru coada-şi unduieşte,
Mă priveşte şi clipeşte,
Face-un pas, iar se opreşte…
Il ating, nu se fereşte.
Ba se-alintă fără frică!
Eu îl mângâi pe burtică
Iar el cu lăbuţe-n sus
Toarce parc-ar fi un fus.
Dau să plec, dar nu mă lasă!
Intră după mine-n casă
Şi în clipa următoare
Imi sare fix în spinare!