Toamna a cuprins ţinutul,
Călătoarele-au plecat,
Lin coboară cu apusul
Noaptea calmă peste sat.
Doar greierii-n acţiune,
Au chemat întregul clan.
Noaptea-aceasta vor susţine
Ultimul concert din an.
Greieraşii pe-ntrecute
Vocalize fac de zor
Partiturile-s pierdute
Dar contează vocea lor.
Alţi greieri negri ca tuciul
Cu sacâz dau pe arcuş
Şi viorilor dau luciu,
Ajutaţi de-un cărăbuş.
Fără stele-felinare,
Doar cu gândul la concert
Greieraşii n-au răbdare
Şi repetă tot, încet.
– Atenţie! Luaţi-vă locul!
Strigă un greiere mic
Şi-o baghetă cât e acul
Taie aerul un pic.
Dintr-o dată zeci de strune
Au vibrat încântător
Şi un cor de „cri-cri” spune
Minunat, povestea lor.
Gata! A căzut cortina!
Şi aşa-i de când e lumea,
Iarna poartă toată vină
Că le-nchide stagiunea.
Superb concertul! Ce farmec! Ce arta…
dar greierasul e de pe Marte?
Gândurile-ţi sunt deşarte,
Greierul nu-i de pe Marte,
Doar s-a înverzit de ciudă
C-a găsit vioara udă!
Un Stradivarius, bag sema. 🙂
Bineînţeles! Stradivarius! Cum putea atât de celebrul Cricrineus să cânte cu o vioară comună?
am ratat concertu’, da’ am sperante pentru anu’-viitor care bate la usa… 🙂 poemu’ si imaginea sunt atât de simpatice, ca m-au încântat pe drum de seara, mille merci, Aurore boréale! 🙂 cu pretuire si cu drag, Mélanie
Melanie, îţi rezerv bilet pentru concertele din vara viitoare! Cricri va concerta cum va ajunge o rază de soare în cuibuşorul său!